terapie cu dinti

mersul la dentist devine terapie pentru usoara depresie careia ma subscriu de o vreme incoace.  am avut noroc din doua motive: primul e ca am crezut-o pe prietena mea cand mi-a spus ca medicul ei e bun, cu mana usoara si grija pentru cine sta pe scaunul de “torturi” (chiar este, da, ai avut dreptate, multumesc ca m-ai facut sa cedez) si al doilea ca durerile care m-au luat dupa programarea pentru ianuarie au amortit orice alt gand la orice alt…ceva (luna decembrie a fost the worst possible din foarte multe cauze oricum). prin urmare la motivul doi, durerile de acum sunt suportabile si pe alocuri inexistente.

acum imi structurez timpul pentru rezolvat dureri, rezolvat frica. drumurile zilnice ma scot din casa cu ritmicitate si asta iarasi conteaza. nu de alta, dar cand iti faci singur programul, “iesitul” e random si la el renunt primul. am avut si destule treburi in fata laptoapei pentru care mi-e frica sa nu cedeze iarasi de la cat o suprasolicit muncitoresc.  dar sa ma vedeti cum constiincioasa ma pregatesc de mers la bormasinile mici care-mi fac zgomot in creieri! 🙂 ceva de nedescris! ma intreb ce va urma dupa dentist. cardiologul ma asteapta si el desi (sau pentru ca) a trecut 1 an si tot nu m-am lasat de fumat si nici de probleme pe care le stivuiesc corespunzator pe cord. vor veni apoi analizele de rigoare. dar si ce sanatoasa voi fi! voi urla din toti porii ca-s bine si mishto (aaa….exagerez un pic dar tot in scop terapeutic)

rasfoind azi un site care-mi place am dat peste o piesa cu care m-am intalnit intr-un moment nepotrivit. unul de cinism teribil. bine, nici acum nu stau prea bine, dar imi pot imagina cat de fain suna o astfel de declaratie de la omul potrivit. si uite cum stau cu piesa asta pe repeat 🙂

sa ne vedem sanatosi pe 22 si pana atunci sa ne citim prin toate cele (blog, mailuri, facebook…). a! am zis ca twitter-ul, altadata atat de uracios mie, a inceput sa-mi ocupe ceva minute pe zi? 🙂