Mara

ieri ma suna dan (nicolau) si-mi spune “am cunoscut pe cineva si vreau sa auzi si tu ceva“. de obicei sunt un pic rezervata cand “mi se da la telefon” o persoana necunoscuta. dar ce aud?! o voce de copil care zice  asa “vei veni la mine, pe neasteptate”…si canta. si canta. si canta piesa “luna patrata” in urechea mea. si eu intru brusc intr-o stare de plutire si emotie si uimire. si aud in continuare vocea care canta curat si frumos , cu toate cuvintele articulate, “luna”. la un moment dat incep sa tip “uraaaa! bravoooo!”, ma dezmeticesc un pic si pun intrebarile de rigoare. are 4 ani si 7 luni si o cheama Mara.  a promis ca vine la urmatorul concert. “dar numai cu mama” 🙂 am inceput sa rad. m-a conditionat intr-un fel. 🙂 a “pus o pila” pentru mama, sa vina si ea! 🙂 pe Mara nu o stiu altfel decat prin momentul de ieri. nici pe mama ei, careia astept sa-i multumesc pentru cadoul ca o steluta stralucitoare pe care mi l-a facut.si chiar de-abia le-astept la concert.

momente ca cel la care m-a facut partasa Dan se intampla exact in momentul in care am nevoie eu, alina. nu cea care canta, ci femeia de 30 si un pic de ani.

mi-e dor sa ne vedem. se va intampla acusi, in iulie, pe 16 la folkyou si pe 30 31 tot in vama veche la “baza sportiva”. e si 22 iulie la navodari si apoi un 5 7 august…si mai sunt si altele.

sa aveti vreme buna in inima.

ma las cu o piesa asa, de ascultat linistit: Yusuf Islam / Cat Stevens pre numele lui de scena ani de zile “where do the children play”

Well I think it’s fine, building jumbo planes.
Or taking a ride on a cosmic train.
Switch on summer from a slot machine.
Yes, get what you want to if you want, ’cause you can get anything.

I know we’ve come a long way,
We’re changing day to day,
But tell me, where do the children play?

Well you roll on roads over fresh green grass.
For your lorry loads pumping petrol gas.
And you make them long, and you make them tough.
But they just go on and on, and it seems that you can’t get off.

Oh, I know we’ve come a long way,
We’re changing day to day,
But tell me, where do the children play?

Well you’ve cracked the sky, scrapers fill the air.
But will you keep on building higher
’til there’s no more room up there?
Will you make us laugh, will you make us cry?
Will you tell us when to live, will you tell us when to die?

I know we’ve come a long way,
We’re changing day to day,
But tell me, where do the children play?

2 Replies to “Mara”

  1. 🙂 dulce Mara… mi-a amintit de Ioana mea cu cata seriozitate canta la concertul tau “pune gura si ma musca” 😀 … Melodia preferata a Ioanei este insa “Detalii”… Sa ai parte numai de oameni frumosi la urmatoarele concerte!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *