Suflete, suflete…
indeobste nu mi-e greu sa scriu despre oameni a caror muzica sau activitate imi ating sufletul. despre Turla insa, se pare ca e putin mai complicat. e mult prea sincer omul acesta, prea sincer cand canta, cand i se dezacordeaza chitara, cand alege versurile, cand zice “saru’mana tata” omului venit de la horezu sa-si vada fiul la lansarea de disc.
albumul se numeste “suflete, suflete”. pe album se aude si vocea lui constantin cotimanis. e album cu sunet clar, fara
incarcaturi orchestrale care sa ia din farmecul liricii speciale. si asta e al naibii de bine.
ma intorc la seara de lansare. curata, fara stralucitoare artificii de conceptie. cu prieteni care l-au insotit si pe scena si langa. ma repet: de suflet.
la bis, Turla a cantat o piesa ceva mai noua care m-a emotionat pana la ochi si ape. cautati “scrisoare mamei” – esenin. daca viitoare cand auziti de vreun concert cu Turla, mergeti la concert si poate o veti asculta…
mâna de fată
ramură de vişin
în primăvară pentru floare
sprijin
versuri mihai beniuc, muzica lui Turla, piesa 9
Uf… Alina, Alina! Mi-au dat lacrimile citind… şi de bucurie… şi de supărare că nu am ajuns. L-am auzit pe Ţurlă cântând în alte ocazii, de aceea nu mă pot ierta că am lipsit… Sunt convinsă că a fost o seară de excepţie, mai ales că a avut alături numai oameni frumoşi. Ştiu eu ce spun!
A trecut pe la noi duminica asta şi sperăm să vină la un pariu cu o relansare de album. De abia aştept! Mulţumesc, Alina! 🙂