apartinatorii unei bresle au rareori porniri sincere de a se aduna impreuna la bucurie si sa faca impreuna lucruri care nu tin de castigul imediat. cand vine vorba de situatii de criza insa, uneori e suficienta o idee pentru ca aceeiasi apartinatori sa spuna “prezent” si sa se adune intr-o manifestare frumoasa si de suflet. evident, depinde si de oameni, dar iata ce s-a intamplat aseara la gyuri’s pub in concertul de solidaritate pentru zoia alecu.
seara a inceput la timp in fata unui public cunoscator de folk, platitor de bilet cu destinatie unica. si mult public, ceea ce m-a bucurat enorm. mircea vintila a deschis seara alaturi de jul baldovin si le-au urmat apoi pe scena doru stanculescu & sorin minghiat, horia stoicanu, raul&lae, tic petrosel &sandu&marlene, subsemnata, eugen avram, radu captari, gyuri. a mai existat un moment catalina beta, frumos si delicat.
seara lunga asadar. initial se doreau a fi cantate cate 3 piese dar cum invariabil veneau biss-uri…au fost 3+bonus. in ceea ce ma priveste mini-recitalul a fost sub semn de nou pe jumatate: tu ai vandut marea, ti-as desena + luna si asa si-asa. i-am multumit cu incantare lui gyuri, care a urcat pe scena inca de la luna si m-a acompaniat frumos si discret (asa cum trebuie) la chitara. mi-a trezit insa ceva pofta de joaca si la “asa si-asa” am avut un dialog…cine-a fost acolo stie 😉
o remarca ce ma tot insoteste de o vreme (accentuata de ziua de ieri cu totul, liceu+gyuri’s pub) e legata de veteranii folkului: nu stiu cum va arata lumea mea fara ei dupa ce timpul isi va spune cuvantul. si o spun cu tristete, ca sa nu las loc interpretarilor. sper totusi sa fiu suficient de in varsta “atunci” ca sa am o alta perspectiva asupra mostenirilor spirituale. aseara am simtit, cu caldura pe care numai o initiativa organizatorica sincera ti-o poate da, ca daca s-ar spala macar un pic de orgolii, lumea asta folk ar fi mult mai frumoasa decat mi-a fost dat sa cunosc de la lansarea de album incoace.
fiti buni!
“concertul de solidaritate pentru zoia alecu.” – sa’mi fie scuzata lipsa mea de update la nivelul stirilor, dar s’a’ntamplat ceva?
Alina ai perfecta dreptate! Orgoliul si egoismul mai manjesc din cand in cand dar in ansamblu ramane culoarea.Chiar vrei sa fie totul Ok!Si eu vreau dar…Oare in ce culoare ar putea fi imbracat Folk-ul? Alb,mult alb,rosu,verde,albastru sau mov? sau toate acestea. Folkul face ca lacatele din noi sa se deschida, sa ne punem sufletul in palma si ploaia de stele sa ne acopere ( voi sunteti creatori acestei ploi!!)Noi cei din fata voastra ‘pricepem’ dar nu vrem sa ‘intelegem’ ce se intampla ‘dincolo’ de scena! Stim, ne doare, dar mergem mai departe. Ne-am calit si ne ducem crucea mai grea, mai usoara.Am abuzat cam mult de spatiu si “de ce sa-ti spun la revedere/ n-as mai avea nici un motiv” asa ca te ..’pupicesc’!(nu este in Dex dar imi place! sau poate il introducem ca doar s-a umplut dictionarul de tot felul de cuvinte)
Nu mai amintim faptul că toți cei prezenți la Gyuri’s pub, iubitori de folk și de oameni, au înfruntat inițial o vreme urâtă și o identificare dificilă a locației. Identificare cu muuuulte întrebări fără de răspuns adresate trecătorilor de pe sub umbrele și de prin mașini, iritați oarecum la gândul că ei aleargă spre case iar noi spre cluburi. :)).
Și de această dată, scenariul ne duce cu gândul la înfruntarea naturii și a factorului uman perturbator pentru a ajunge la …. Manole, nu-i așa?. 🙂
În altă ordine de “idee”, minunată seară, nobil scop, frumoasă apariție Alina Manole.