Aseara am oscilat intre onomatopee si lacrimi, dintre cele bucuroase si dulci. Spectacolul de Teatru Ecvestru “Galop Show” a fost surpriza neasteptata a unui debut minunat al catorva personaje cabaline, atat de frumoase si de inteligente ca depasesc cu mult asteptarile copilului din tine.
Spectacolul e antrenant, in timp va deveni cu siguranta mai bun, mai dinamic. Nu e circ, caii nu sunt impopotonati stralucitor, cei care ii manuiesc nu au alura actorului de cabaret. Dar m-am relaxat foarte mult vazand animalele superbe, facand si dupa voia lor nu doar dupa voia actorului uman.
Dresajul e pe alocuri din categoria exceptiilor (pozitive) si inca nu inteleg cum in zgomot de muzica, aplauze, tipete, cu semnale de foc si confetti, caii reactioneaza asa cum au fost invatati sa o faca in spatiile de antrenament. Atentia lor selectiva vine si din practica, dar si din inteligenta, dar cine se mai indoieste de asta?!
O alta incantare, fata de componenta umana implicata a venit si din atitudinea producatorului evenimentului, care a preluat rolul prezentatorului si care isi manifesta vizibil propria lui incantare intr-un mod copilaresc, ca noi toti cei din asistenta. Cand esti suficient de inteligent incat sa investesti capital intr-un produs neconventional si care nu tine de fuste scurte…jos palaria!
O surpriza: aseara a avut loc si lansarea cartii de versuri semnata Mircea Albulescu si intitulata “Ultimele Noduri”. Cartea, in format neconventional, e ruga si concluzie. O mostra mica:
“Arghezi?
Tesala de argint
care imi descalceste
sufletul!”
Alina, la noi inca se impusca caii, nu-i asa? dar mai este adevarata si zicala “Nu mor caii cand vor cainii!” In sfarsit te-am auzit la omul cu chitara!Acum ceaiul este bun cu gheata! Ma incanti, as vrea sa fie macar …-nu dau procente- din tineri care sa gandeasca ca voi.Va multumim ca existati!Mai putem spera!
“Ne tezim intr-o zi noi cu proprii copii
Ce aproape de noi e lumina
Si cand steaua din vis iata trista s-a stins
Ce departe de noi e lumina
Mai ramande din noi acesc cantec si-apoi
Cautam printre stele lumina”
Gina, la noi, multi manji frumosi, din cai de rasa, sunt vanduti pentru a fi pusi apoi la carute si batuti cu biciul. Si Romania nu mai are hipodrom…
Ceaiul nu e bun cu gheata 🙁 ca doare gatul pe urma, rau, rau! Totul e sa-l bem intr-o zi!
Multumesc de trecere, sa ai o saptamana frumoasa!
Alina,
Multumesc in primul rand pentru ca ai decis sa vii la premiera noastra, o incercare inedita si foarte temerara in peisajul cultural romanesc. Marturisesc ca nu am avut nicio ezitare sa fac tot ce mi-a stat in putinta pentru a produce si aduce in fata publicului acest show si l-am fi facut la fel si daca am fi avut in tribune un singur spectator.
Cred cu tarie ca romani merita mai mult decat incercarile uneori penibile de show-uri, in care scurtimea fustei si performantele calculatoarelor care mascheaza vocile stridente, sunt confundate cu valoarea si ma bucur sa constat ca spectatori ca tine, au prins din zbor intentiile noastre si au privit aceasta incercare ca pe “un debut minunat”
Suntem constienti de minusurile spectacolului si am inceput deja sa le corectam, asa ca in septembrie vom “recidiva” pe un palier valoric semnificativ mai ridicat.
Cu bine,
Mircea Tudor,
producatorul si presedintele Asociatiei Ecvestre Galop
Mircea,
Multumesc de raspunsul (neasteptat si onorant) la o cronica personala asupra acestui eveniment. Cu siguranta voi fi prezenta si la spectacolul din septembrie alaturi de prieteni, asa cum s-a intamplat si la premiera.
Ma bucur sa descopar un om aplecat catre consistenta si calitatea unui act artistic intr-un univers actual … asa cum il stim. Inclin sa cred ca facem parte de pe aceeasi planeta a “lunii patrate”. In calitate de artist care nu face niciodata playback si nu renunta la a crea spectacol de inalta tinuta pentru publicul sau, va multumesc.
Multa sanatate si succes!
Alina Manole