sau “pe neasteptate”.
ma suna andra ieri “ne vedem azi, da?” . eu “da… ne vedem…“. ea: “sigur? dar sigur ne vedem?“. si-am simtit eu ceva! 😀 ajung in locatia cu pricina, adica la concertul lui eugen (ultimul facut de tudor, da’ intrebati-l pe el de ce). si o vad pe prietena sus-numita cam nerabdatoare, asa. si ce-mi da ea mie?! 2 carti. chestiunea faina e ca nu-s orice fel de carti. “erau in raft parca pentru tine“. si are dreptate. mai intai “secrete de alcov” – laure adler. istoria logodnei, a “igienei” de cuplu, a mariajului, a maternitatii intre anii (cum altfel daca era pt mine?!) 1830-1930. deci istoricul a ceea ce insemna in realitate “iubit de mi-ai fi fost pe la 1800 si ceva” sau 1900 si ceva. cu aceasta ocazie s-a definit “ceva”-ul. asadar…30 de ani. hm…
a doua carte se numeste “manuscrisele de la marea neagra” si e scrisa de tomozei. cronici de spectacole, carti, piese de teatru. cuvantul “vitralii” scris pe coperta. deschid din intamplare la capitolul “ana lui manole sau manole al anei“. la naiba, si pe aceasta carte o asteptam dar nu stiam inca 🙂
asta-noapte, ajunsa intr-un final acasa (din pacate cu o durere de cap monumentala), nu stiam cu care sa incep. pana la urma a fost un eseu de-al lui tomozei (despre “ler”, dar despre asta intr-un episod viitor) si cam jumatate din cartea lui adler. am adormit pe la 4 dimineata, infranta mai mult de cap decat de oboseala sau de lecturi.
dupa ce le termin de rontait, dau de stire. pana acum, cartea lui adler satisface si gustul unei lecturari obisnuite, dar si pe cel al sociologului ce sunt.
inchei spunand ca am avut dreptate, anticariatul de la universitate rulez