Frumosul si Bunul nu sunt practicabile in masa

trecem prin 3 anotimpuri deodata. primavara, iarna si o intermediara cu frig. nimic nu mai e ca pe vremuri. nici oamenii nu mai sunt ca acum 1 an. mai buni, mai rai, mai cumva, mai altfel. (ce-mi place mie cuvantul asta “altfel“).

1 an cu ceva decizii in plus la purtator. altfel nu cresti, decat cu decizii. altfel nu se poate, decat hotarandu-te iremediabil (pentru o vreme) pentru o singura si unica parte a ta. aia in care esti mai frumos, mai “mishto”. reciteam ceva vorbe scrise sub forma de interviu. acolo sunt lucida, rationala. la ora asta nu ma recunosc. e vina insomniei 🙂 ma bucur ca mama mi-a spus tot timpul “sa fii un om bun”, atunci cand inmuguream crezand ca stiu Tot. acum recunosc ca stiu Putin, dar ca Ma stiu suficient..si ca incerc sa fiu un om bun pe dinauntru. e misiunea grea, ca la un moment dat iti vine sa injuri si sa urli si sa-i trimiti la origini pe cei care, cu frustrarile pe dinafara, tipa de-aiurea in loc sa munceasca.  si cand ajungi la punctul culminant al furiei, vine asupra ta Ceva, neasemuit de Frumos, care iti linisteste mintea si inima. si iar te revolti pentru ca Frumosul asta nu e ceva practicabil in masa. si uite tot asa, penduland, uiti si ierti si treci peste. cu ingaduinta fata de ceilalti.

e devreme in dimineata si motanul e miaunit si sunt bucuroasa de-aiurea, unde “aiurea” inseamna ca ma bucur de fiecare act de Frumos si de Bun pe care-l vad si care nu e trendy…sau ma insel?!