forfota pietelor mari nu se compara cu nimic. dar cu nimic. mai ales in diminetile de sambata. 3 la leu, numai 6 lei, o cutie nu-stiu-cu-ce, pere buneeeee si zemoaseeee, un nene care canta despre sepci intr-o ritmica manelizata, tarani aproape nu, producatori de branza sibiana (m-am rasfatat azi cu televea de bivolita si capra), babutze care ‘alearga’ cu pasi cocosati si singuri, flori la domnita – 1 leu firul, cartofi de galati, ceapa rosie care nu mai e ascutita ci rotunda, culoar ingust intre o taraba si alta unde nu ai voie sa te opresti, scandal intre caratorii de portocale si 2 tinere (prea tinere) pitzi care nu vor sa se dea din drum, 5 lei buchetul de banane, pe sub mana orice. apoi sectorul haine si adidasi chinezesti, culori absente (parca la inceput se aducea mai multe “tzoale” colorate in bazaruri), un caine care latra in sus si in sine, pe orice usa intri sau iesi un pic de alunecus de la umed, in rest noroi si goana. astazi am avut timp si le-am vazut pe toate cu aceeasi incantare cu care demult mergeam in piata mare din orasul meu natal. de atunci mi se par ca toate tarancile arata la fel, niste matrioska. exceptiile sunt cele data de intermediarul intre producator si piata. de la acela nu cumpar.
la intoarcere, pe langa geamurile de la parterul unui bloc am simtit miros de mancare proaspata si mi-am amintit de sambetele de pe vremuri, cand gatitul de sambata in familie era sarbatoare si pe la 1-2 se intindea masa. cu amintirea de copilarie am zambit si m-am acordat iarasi la soare, aer, viata si la lucrurile noi care tocmai au inceput sa se intample.
Da, exact asta e si senzatia mea cand merg in piata; dar daca te uiti atent chiar gasesti tarancute autentice care vin dimineata cu microbuzul si aduc lapte si branza proaspata, pe care le vand direct de pe trotuar.
Pentru o atmosfera mai boema si fineturi te astept azi la Desert Expo, in spiritul Valentine’s Day, cu concerte de jazz si muzica cubaneza, la Baneasa Shopping City, et. 1