Daca in Calarasi ar fi vorba doar despre un festival de folk…n-ar fi poate nimic special. Ce-am descoperit acolo, mult mai frumos, tine de proiecte culturale mai ample, care nu acopera doar urbanul si care, cu toata criza, sunt gestionate asa cum trebuie. Unul dintre ele se refera la un festival de muzica populara international, cu participanti dintr-o multime de tari, care a fost “umblat” prin judet, pe la sate, adica acolo unde actul de cultura ajunge doar sub forma manelelor de la “discoteca” , si aceea una la 4 sate. Puteti fi carcotasi, puteti avea reactia unui amic cand i-am spus asta: “cu banii judetului de la cultura se puteau face altele”. Dar atunci sigur nu veti mai da nicio sansa romanului de baza al natiei noastre, care, surprinzator pentru acesti comentatori , nu munceste in companii multinationale si nu-si rupe masina in gropi. Romanul de baza e locuitorul ruralului, ale carui strategii de supravietuire tin de economia de subzistenta, al carui acces la cultura e in ultimii 20 de ani pur si simplu intamplator si care mai si merge la vot.
Si daca punem in balanta cultura si comportamentul electoral, nu obtinem o ecuatie interesanta?!
Ma surprinde cat de multi oameni vorbesc despre bugetul pentru cultura al unui oras sau judet ca despre o “pierdere”, in defavoarea semaforului si a asfaltarii strazilor. [Eu gandesc ca in bugetul local intra si asistatii social, ale caror capacitati de munca sunt neexploatate suficient …stiti legenda muncii in folosul comunitatii….e doar o legenda!] . Dar ce-aveti cu actul de cultura, atunci cand subscriem conceptului manifestari fara mici si bere, fara fustite scurte si cd care urla in boxe?! Ce va deranjeaza la oamenii care mai cred ca folclorul, folkul, taberele de pictura, festivalul de film sau spectacolele de teatru pot sa conserve, daca nu sa salveze, filonul Adevarat al romanului de la sat? Sa eliminam bugetele de cultura? Atunci vom taia, precum prostii, creanga pe care ne-am cocotat in evolutia urbanului si-a industriilor in care muncim.
Evident ca scriu acestea sub imperiul a doua input-uri: unul care tine de de se intampla in calarasi si mi-a placut, al doilea de reactia unui amic la incantarea mea legata de faptul ca mai pot fi facute proiecte culturale care sa atinga si mediul rural.
Festivalul de folk Chitara Dunarii mi-a gazduit un recital in seara a doua si a insemnat acordarea primului premiu Young&Folk al Radio Lynx. Publicul a fost frumos, cumva am avut noroc sa continui vinerea speciala de la CT cu o sala foarte activa si foarte calduroasa, care a “invatat” usor coregrafia de la “asa si-asa”. Ieri au fost anuntati castigatorii: Marele premiu – Mihai Boicu, Premiul 1 – Lipscani Band, Premiul 2 – Mihai Calian, Premiul 3 – Titus Constantin si Iulia Mitrea, Premiul Young&Folk Radio Lynx – Adrian Bezna. Premii speciale au primit Alexandra Andrei, Catalina Beta, Ionut Mangu, Mircea Iordache, Adrian Bezna, Iulia Caraiman. Show-urile de dupa fiecare seara de festival au fost minunate, intr-o cafenea care a gazduit jam session-uri bestiale ale concurentilor si nu numai.
Ok, ma opresc aici. Plec sa-l sustin pe Calian in Global Battle of The Bands.
Da, cam asta înseamnă festival organizat bine.
Am rămas surprinsă de cât de legat a fost totul: fără timpi morţi, fără discursuri penibile, concurenţi puternici care s-au prezentat frumos. Au fost câteva minusuri care nu au ţinut de organizatori, dar nu e cazul să pornesc aici discuţii în contradictoriu.
Per total, am avut parte de unul din cele mai frumoase festivaluri la care am fost în ultima vreme.
Aplauze furtunoase şi pentru recitalul vostru, foarte cald sentimental şi curat tehnic.
Ce bine ca au loc si astfel de evenimente!!! Hora Mare, Chitara Dunarii, Thalia in 7 zile… Abia astept anul viitor!