un week-end cu peripetii

in mod evident nu exista drum de concert fara peripetii. de data aceasta, parca a fost mai rau ca niciodata. in plus, ce s-a intamplat nu a tinut doar de drumul meu, ci si de drumurile altora…

un rezumat suna cam asa:

1. o masina moarta definitiv, pusa pe calafalc si trimisa catre bucuresti din locul intamplarii, adica de la valenii de munte; noi praznuind decesul in fum (adica cu efecte speciale) al masinii la o terasa in asteptarea prietenului salvator

2. un picior rupt sambata noaptea din cauza unui mar (verde), chemata salvare si prietena mea transportata la brasov, via fagaras apoi a doua zi la bucuresti unde va fi operata azi

3. un autocar cu cauciuc explodat prin munti fagaraseni, tot sambata noaptea, cu nuntasi inauntru (nicio victima, ca soferul e instructor auto si conduce prudent, nu ca altii…), adica o complicatie nefericita pentru gazda noastra din Iasi (Iasi e langa Fagaras, cine nu ma crede sa caute pe harta)

4. o cantare la care, de emotii, am avut un blackout total la “duel cu greiere”: nu am uitat doar versurile ci si melodia…asta pentru ca ma uitam inspre public si ma bucuram de atmosfera

au mai fost si altele, intamplate prietenilor de prin alte colturi de romanie…brrrrr………..

dupa succesiunea de evenimente, la intoarcerea la bucuresti, ne gandeam (adica eu si adrian) ca cel mai frumos concluziv articol de pe blog sa fie “ne-am intors”…caci la toate cele intamplate am fost fericiti, toti prietenii plecati in fagaras (ei cu pretextul concertului meu), sa ne intoarcem pe doua picioare si 4 roti. mai putin carmen, care s-a intors pe 4 roti, 1 picior + 1 picior cu ghips si care pe nedrept va sta in spital o vreme…noroc ca are un psihic de fier si un simt al umorului care ii va salva multi neuroni pe parcursul convalescentei. a! si prieteni! ca doar nu va sta singura cu ochii pe pereti toate saptamanile ce vor urma! 🙂

ziua de luni nu a adus nimic spectaculos de bun! fix acum cand e nevoie la firma de masina ca de aer…nu mai e masina! si fiind moarta definitiv si irevocabil, trebuie cumparata alta. daca auziti de masini cu buget de criza (“rulate”, ca am inteles ca nu se mai spune “second-hand”), cu portbagaj suficient de incapator incat clapa lui adrian sa incapa, dati-mi de stire. si nu glumesc! (la o adica, punem “balamale” clapei ca sa o putem plia… 🙂  )

p.s. au fost si unele lucruri frumoase…dar parca prea putine. o observatie legata de Cetatea Fagarasului…nu am mai vazut demult o cetate atat de bine ingrijita. iar publicul de Fagaras…nu degeaba am uitat eu cantecelul…a fost absolut superb! O bucatica de Luna a ajuns si la Vasile Seicaru, pe care m-am bucurat tare de tot ca l-am revazut si cu care am mai stat putin de vorba despre atletism, public, distribuitori de muzica si alte cele.