[singlepic id=54 w=320 h=240 float=left]simt toamna, incep sa-i creasca fustele, am o dorinta nebuna sa fug in galben
in nebunia zilelor cu care ma inconjoara viata, azi am prins un strop de fericire colorat in auriu si maro si inca-l degust, chiar in timp ce scriu.
toamna ma-ndragosteste cumplit
tu simti?
eu simt….da ma ingrozeste perspectiva zilelor reci, ploioase, innorate, gri.
numai curcubeul de frunze si aroma de struguri copti ma mai incurajeaza putin…
in rest…mi-ar placea sa ma trezesc in aprilie…
mie zilele acelea imi plac. sunt zile cu pulover pe gat si plimbare pe strazi, de-aiurea. fie ele si strazile de acasa 🙂
simt pentru ca toamna imi aduce in dar aniversarea inca unui an ce a trecut, cu bune si rele, cu dezamagiri si impliniri.toamna asta imi aduce cu prietenie, iubirea
toamna cerne frumos intamplarile verii…
Naaah, n-as da iarna pe toamna. Zile cu doua pulovere pe un singur gat si plimbari sub zapada scartainda. 😀
iarna asta voi pasi cu grija. sa nu scartzaie si altceva decat zapada (vezi picior eliberat din ghips de curand)
Simt mereu frumos inceputul de toamna. Caldura racoroasa din septembrie, copacii din ce in ce mai colorati, cerul aparte. Imi mai plac zilele senine din octombrie. Cu noiembrie nu ma impac mai nicicand, pentru ca e gol si innorat si cu frig. Dar cand vine toamna…parca zambesti mai cu spor.
simt cum…
toamna paseste pe varfuri
peste covorul aramiu
copacii isi iau la revedere de la straie
parcul ma imbie cu aleile lui fosnitoare
si mi-e dor de tine iubire…
ne luam un pulover pe gat si pornim hai-hui?
poezia te inconjoara, lia. deja nu mai conteaza de e toamna la tine sau primavara 🙂
o simt… adica astazi am simtit-o cu adevarat.
am fost cu o prietena la mormantul Tatianei Stepa pe care o iubim foarte mult. Spun iubim pentru ca ea inca traiesti prin cantecele ei si incercam tot timpul sa ne aducem aminte de ea asa cum era pe scena, frumoasa, cu sufletul cald.
Am simtit azi toamna in cimitirul Bellu. Mormantul Tatianei Stepa, pentru cei care nu stiu, se afla chiar langa un copac, un “copac fara padure”. Este singurul copac din jur care nu are frunze. Coroanele de pe mormant mi-au adus aminte de toamna, de moarte, dar in acelasi timp de frumusete si inviere.
Voi mai merge, probabil mai des, sa-mi incarc bateriile si sa-i aduc un buchet de flori unei prietene dragi. O prietena nemuritoare.
Si totusi vine toamna/ Si vai, suntem batrani…
Alexandru, sa stii ca am observat si eu copacul uscat, singurul, de la mormantul Tatianei. dar daca te uiti mai bine…copacul are un lastar, la impreunarea de doua crengi…un lastar foarte verde. Dumnezeu are grija. Iti multumesc mult ca ai fost astazi acolo. Iti multumesc
Da, simt toamna…e anotimpul meu preferat pe care l-am asteptat de mult.
Uh, toamna-i duşmănoasă, îmi pare ca o muiere plină de şerpisme şi şopârlisme, invidioasă pe nurii vecinei ce-şi ţopăie tinereţea pe genunchii bărbaţilor.
A alungat cocorii, a zburătăcit berzele, a sfărâmat cuiburile rândunelelor, a dat foc la holde, a pus glod sub tălpile celor ce horesc, iar acum îşi dezveleşte dinţii cu satisfacţie.
Brrr, urâtă mi-e duduia Toamnă! Dacă nu m-ar îmbăta cu must, aş fura 2 pene, 3 ciocuri şi câteva fâlfâiri, apoi aş porni şi eu spre Ţările Calde. 🙂