[singlepic id=35 w=320 h=240 float=left]Ieri, in mijlocul unei discutii interesante despre egocentrism si obsesii, mi se pune un carcel de virus. Orice conexiune la net pare moarta, browser-ele se deschid cu mesaje de tipul “fata mea, trebuie sa downloadezi nu-sh ce soft ca sa ai o conexiune mai sigura”. Evident, dau cancel la aberatia neautentificata si din momentul ala nu mai pot naviga nici cat sa dau scanare cu bitdefender online. AVG-ul e la fel de lenes ca de obicei (are comportament de pensionar) , ii fac update (ne-necesar) si-l pun la munca. Trece juma’ de ora. Cica trojani. Heal?! Incearca!
Dupa un restart si inca doua incercari cu delete-uri de rigoare am acces la internet prin browsere…
Pfuu!! Inteleg sa-mi pice netul ca asa e providerul, instabil, dar sa-l am in locuinta si sa mi se puna bariere…recunosc, intrasem in panica.
Apoi, dupa rezolvarea problemei, am mai stat putin pe ganduri si am iesit din universul virtual. Discutia se dusese naibii oricum, virusii fusesera omoriti…destul de cald cat sa-mi omoare hormoni, nervi, motan..deci somn
In alta ordine de idei, ploaia de asta noapte m-a enervat teribil. A intrat in scena triumfal, cu fulgere descarcate langa fereastra, pentru ca apoi sa toarne un strop si sa plece. A fost ca trupele de rock de la care te astepti sa rupa norii…si cand colo…fis! Stiu, din cauza sunetistului 🙂
Am o dispozitie mai buna decat m-as fi asteptat. Poate pentru ca nu ma mai suprinde nimic iar confirmarile pe care le am, din om in om, imi dovedesc ca am dreptate cand spun “adultii nu se schimba”. Cine nu e “harazit” sa daruie cel putin la fel de mult pe cat primeste, nici nu va intelege vreodata masura demna a echilibrului. Doar va pretinde, va urla, isi va pierde cumpatul, va avea o vocatie a nefericirii teribila, si, fara sa stie, va fi extrem de urat pe dinauntru. Si mai trist e ca nu va vedea asta si va suferi inca o data pentru ce nu intelege…mania persecutiei se va naste firesc, ca si obsesia…
Oricum, in toata teoria “rezistentei la schimbare” orice exceptie e vitala
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru oamenii frumosi cu care ma inconjoara si pentru care voi avea intotdeauna sufletul deschis.