Mircea Rusu poarta stigmatul “omului bun si pomului copt”. Sau cel putin pana aseara. Sper sa scape de el, nu pentru ca nu mi-ar placea piesa aia veche, cu iz de social (si democrat, ca oricum, nimeni la noi nu e de dreapta), ci pentru ca Mirce Rusu e unul dintre compozitorii “faini” (reminiscenta ardeleneasca) pe care i-a dat tara asta si nu ma refer la folk.
Ceea ce am ascultat aseara n-a fost folk, a fost pop, unul teribil de frumos, cu Band-ul care suna ca dupa repetitii sarguincioase (deci profi).
Albumul “Lumea de roua” (in virtutea obisnuintei m-am dus cu gandul la “oua de roua”) e un material care a stat in sertar multi ani inainte sa apara. Pe atunci, Adrian Pintea Traia in lumea noastra (aici fac o pauza cat un oftat lung)
Invitatii serii au fost Ion Caramitru (un recitator exceptional in umila mea opinie) si Maia Morgenstern. Momentele de poezie au fost alternate cu momente speciale ale membrilor trupei. De remarcat prestatia Norei Denes, ale carei similitudini vocale cu Narcisa Suciu m-au socat. Foarte fain tot.
Piesele…eheeei…gusturile mele merg mai mult catre poezia muzicala decat spre prelucrarile folklorice. In ultima categorie am simtit deja hitul reloaded “de sarbatori sufletul e rai cu flori” . Sau imnul de baut bere “foaie verde de dai n-ai”. Rezonanta cea mai mare am avut-o la alte piese insa: “merg cu toamna-n piept”, “deasupra noastra ceru-i senin si fara rost”…
Acum ma gandesc ca a povesti o lansare te pune in situatia similara celei in care faci o recenzie a unei carti care ti-a placut la nivel somatic, emotional…nu prea vin cuvintele. Da, mi-ar fi placut sa fie mai multa poveste, sa fie o altfel de punere in scena, instrumentistii sa intre pe final si nu la mijlocul spectacolului. Dar dincolo de toate acestea, muzicalitatea evenimentului, caldura si nostalgia, pregatirea de live pe care am simtit-o dincolo de scena, toate acestea mi-au placut enorm si m-au “imbracat” in liniste.
Poate ma repet, n-am simtit ca ar fi folk. Nici nu a fost prezentat astfel din cate stiu. Dar cum mai e folkul de fapt?!
p.s. dupa lansare am dat o fuga pana in crossroads, unde era concert Marius Matache. Nu-l mai vazusem demult in vreun concert si daca tot nu voi putea fi prezenta la serbarea de 1 an foreverfolk (19 iunie), am zis ca recuperez oarecum. Ionut Mangu era si el, revederea lui mi-a readus dorul de Cluj. Super atmosfera, cu public decent, frumos si supra-incalzit. De la supra-incalzire m-a luat cu palpitatii destul de nasoale si-am plecat spre casa imediat ce s-a sfarsit, apoteotic, cu "padurea cu alune"...si acum inca mai rad si pot sa o fac, culmea, tare, nu ca Mache fortat sa faca pauza vocala azi. Sanatate, Mache!