– Un-te duci soldat ?
– Ma duc la-mparat !
– Un-te duci tu sfecla ?
– La 3 si 14!
– Un-te duci tu fata ?
– Eu ? La imparata !
– Un-te duci tu sfecla ?
– La 3 si l4!
– Un-te duci tu iepure ?
– In de pestere…
– Un-te duci tu sfecla ?
– La 3 si 14!
– Un-te duci tu vulture ?
– In sfarcul de strugure.
– Un-te duci tu sfecla ?
– La 3 si 14!
– Un-te duci tu suflete ?
– Pe drum fara umblete.
– Un-te duci tu sfecla ?
– La 3 si 14!
(ducerea, nichita stanescu)
Cateva ore am asteptat formula muzicala compusa de Imi (Emeric Imre) pentru versurile de mai sus. Si la un moment dat am auzit-o. Cine nu l-a auzit nu o sa inteleaga.
Bun, o iau de la inceput.
Cald rau in Crossroads. Dar macar lumini pe artist. A inceput concertul si chitara s-a auzit incetisor pe primele 4 piese. Pana ne-am prins ca a fost vorba de doza. Care doza si-a revenit si a restabilit dinamica auditiei (desi recunosc mi-a placut prima parte pentru ca a creat o atmosfera aparte)
Imi a venit cu 60 de piese. S-au cantat 40. Intre timp unii spectatori au plecat sa prinda metroul. Intre timp si-a facut loc si ventilatia.
2 ore si 40 de minute de cantec non-stop. Fara pauza. Pe alocuri cu povesti hazlii, pe alocuri cu emotii starnite de parca ar fi venit o boare de poezie peste tot.
Oricum, de ce mi-a fost teama nu am scapat. A inceput vara…!