A fost si lansarea albumului Cipilica. Evident, n-am vazut nimic. De-abia astept, ca si la mine, inregistrarile, spre analiza, documentare, critica si bucurie. Toate amestecate.
Am facut ceva kilometri intre spatele scenei si intrare, un soi de iepuras pe baterii am fost. Dar bucuria, si a mea si a lui Tudor, in calitate de producatori de eveniment, a fost reactia publicului la finalul spectacolului. Zambet mult.
Duminica l-am revazut pe Ovidiu … un om relaxat, ce mai!
Da, evident ca se poate si mai bine. Who’s next?! 🙂