3 filme si un spectacol a la Puric

Le iau pe rand.

Madagascar 2

Filmul de animatie e “cel care-mi place mie” in momente de relaxare si de rasfat lenes la gura sobei (la propriu e soba). Recunosc ca mi-a placut mai mult prima editie a acestui film, dar imaginea leului Alex in copilarie e absolut delicioasa.

The Curious Case of Benjamin Button … asta da film! Sper sa castige cel putin 2 Oscar-uri: pentru scenariu si imagine. Interpretarea lui Brad Pitt e in linia obisnuita a rolurilor lui sobre, montajul e unul exceptional, linia povestirii o pierzi pe alocuri apoi ti se mai fac recapitulari…Pe scurt, este povestea unui om al carui trup se dezvolta invers, de la decrepit la perfect sanatos, a unui copil nascut batran (cu cataracta, artrita si orice alta boala a batranetii poate fi imaginata), a unui om a carui aparenta este conforma cu varsta reala doar la mijlocul vietii sale.

O imagine cu copilul-batran (in film apare o singura data, pret de 1 secunda…nu e film de groaza totusi)


Burn after reading…e filmul despre nimic al fratilor Cohen, si daca ai rabdare sa treci peste primele minute atunci s-ar putea sa ramai pana la final, cand replicile unui sef de servicii secrete te vor face sa razi in hohote. Un CD cu informatii secrete pierdut si o serie de disperari hormonale ale unor oameni de peste 40 de ani, o unda de umor cinic si un final apoteotic cand tragi linia, vezi cate dintre personaje au ramas in viata dupa care iti dai seama si pentru ce. Distributie buna, condimentata de John Malkovich, stralucitor!

Don Quijote – spectacolul regizat de Dan Puric, Sala Mare a Teatrului National, fara locuri libere, cu un miracol de bilete. Afara frig rau, in sala aplauze spontane, in reprize foarte dese. Cu aplauzele am eu o problema demult, dar cred ca sunt eu depasita. O poveste adaptata, o trecere muzicala si dansanta prin tari diverse, o mai lunga calatorie a celebrului personaj decat cea clasica (sugestiva imaginea cavalerului in timpul trecerii prin …Romania), o preluare tematica din “si caii se impusca nu-i asa?” (film care mi-a marcat adolescenta, Dan Puric in forma si pantofi de step iar membrii trupei sale acordandu-se la miscare si tempo-ul destul de rapid al scenelor. Remarca speciala pentru Sancho, Constantin Dinulescu. Spectacol cu lumini, proiectii, dans, muzica. Dupa Cervantes. Frumos!


Cand m-am trezit era 6. Intre timp au aparut zorii si pluteste o ceata inghetata peste intreaga perspectiva a ferestrei mele.
Astept sa ninga

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *