De fiecare data cand ajung la Lynx in alta zi decat duminica, agitatia din jur ma cuprinde si pe mine si incep sa zambesc. Oameni tineri, care se amuza frumos in timp ce muncesc, care se joaca si umbla dintr-o incapere in alta cu foi, laptoape, zambet.
Duminica la radio e altfel. Duminica e liniste, 1-2 realizatori, lumina pare mai difuza…
Ieri am facut emisiunea fara nimeni langa mine, fizic, in studio. O intrebasem pe Vanda “pai pana cand sa ma moshitzi?” si ea mi-a raspuns ca deja m-au nascut…
Nu stiu cat s-a simtit din emotiile de ieri. Parte din ele erau datorate si temei alese (“folk din vremea cenaclului flacara”). Ma intrebam inainte de emisiune cum vor primi cei care asculta piese precum “ruga pentru parinti”, “juramant la putna”, “ulciorul”. Pe chat, cei prezenti m-au incurajat, au dansat, au oftat, s-au emotionat. Si nu a contat varsta lor, daca au trait sau nu constient vremea de dinainte de revolutie.
A fost si seara Tatianei Stepa, atat de delicata si puternica fiinta…ca o trestie cantatoare.
Mi s-a spus, dupa emisiune, ca am multumit de multe ori celor care ma ascultau…dar cum altfel sa ma inclin in fata celor care asculta folk, merg la concerte si intra duminica la ascultare si chat in emisiune?! Oricat le-as multumi mi se pare insuficient…
E luni si ma duc la filmarea unei noi editii a emisiunii Gaz pe folk. Un alt proiect care, dincolo de orice imperfectiune, are meritul de a fi fost scris si aprobat si difuzat, intr-o lume a manelelor si prostului gust.
Gata. Plec! Sa aveti o saptamana minunata!
Chiar atunci cand plecau pasarile spre sud
mi-am amintit ca sufletul meu zbura si el
du-te suflete
adu-mi coliere din scoici
si poate si un tango
hai, du-te si vino mai cald!