am ratat multe vulpi in drumurile din zilele care au trecut. nevazandu-le, nu altfel.
vreo doua mi-au aparut in vis, cu ochii aceia luminati de faruri.
mi-era dor de galben si maro, de aerul curat cu care sa-mi umplu plamanii
luna plina, rotunda. Mult prea rotunda. Cred ca se iubeste prea putin. Vechea mea obsesie cu luna patrata…oricum, luna plina a trecut….ma uit la ea cum sta stramba, aplecata intr-o parte…in seara asta n-o simt
mi-am pus vin rosu in pahar, e sambata, sunt la finalul unei saptamani obositoare, cu revelatii de duzina, fumez dintr-un pachet de tigari cu cancer la gat.
sa stai asa…pur si simplu, fara sa te gandesti la nimic, fara sa-i auzi pe cei care iti spun sa te odihnesti pentru ca tu stii ca oricum nu conteaza cat dormi ci cum.
un prieten revazut dupa multa vreme imi spunea un principiu de viata de cuplu: daca vrei un om langa tine, alegeti unul care, trezit la ora 3 dimineata, sa FIE langa tine.
nu e indeajuns, si asta o stiu si eu, o stie si el, ceva trebuie sa ticaie undeva acolo, macar ca o durere de rinichi ascunsa sub o durere de coloana. La coloana vertebrala a increderii ma gandesc acum. iar comparatia somatica…a venit pur si simplu.
inca un strop de vin. a venit si dodo sa doarma langa coapsa mea, fix in dreptul ventilatorului de la laptop. e cam frig.
maine la radio, pentru curatenia gandurilor din timpul saptamanii. apoi…mai vad eu
nu degeaba s-a lipit de mine celebra replica “la asta ma gandesc maine”. fir’ar o’hara!