Mai intai concert Vama, la Cafeneaua actorilor de vara (daca exista si actori de toamna-iarna sezonul 2009 voi afla dupa ce se inchide terasa din Tineretului).
Am pornit cu asteptari mici pentru ca nu l-am mai auzit live pe Tudor Chirila de cand Vama era Veche si ma deranja falsul imbracat in recitare. Cu alte cuvinte, de pe vremea cand Tudor Chirila inca nu era rodat si exersat suficient cat sa aiba melodii in voce, preferabil cele de pe discuri. Pornind cu aceste asteptari, dupa prima piesa mi-a fost evident ca ma voi bucura de concert. Tudor Chirila a cantat (repet: nu a recitat) bine, a pus plamanii la treaba si coardele vocale intr-un mod exemplar iar prima parte a concertului a decurs minunat. A doua parte a avut insa galagia unui public care vrea sa tzopaie mai mult decat sa asculte. 3 balade, una dupa alta, nu au putut convinge la liniste si ascultare activa, ci la zgomot de pahare, sticle si rasete bahice.
Per ansamblu: prestatie frumoasa, formula de trupa buna (Raul e omul-orchestra…sau omul – loop ?), sound pe alocuri slab (inginerul de sunet…nu stiu al cui, al locului sau al trupei, s-a descurcat bine spre prost, explicatii se pot gasi, evident), formule care au sunat a Muse, dar asta nu e deloc rau, piese vechi reorchestrate cat sa iti aduci aminte versiunea originala, aia de pe casetele de acum 10 ani
Minus maxim insa: Tudor Chirila nu si-a prezentat trupa. Cu exceptia lui Raul, care intr-un entuziasm general a performat un solo “corect”, cum ar zice niste prieteni, solistul Vama nu ne-a facut cunostinta la fata locului cu tobosarul, basistul (de altfel foarte present pe scena) sau cu chitaristul sau. Hm…e Tudor Chirila & friends sau e Vama?
Din respect ii vom mentiona aici: Eugen Caminschi (chitara), Lucian Cioarga (tobe), Dan Opris (bas), Raul Kusak (clape si altele)
Asa…am ajuns la al doilea concert, in aceeasi locatie: concertul Mandinga
Spatiul de scena aglomerat pentru cei 10 oameni (da, 10) care se constituie in singura trupa mai de Doamne-ajuta – latino din Romania. Frumosi, buni, inchegati intr-o formula comuna dar evidentiind cate ceva din specificul fiecarui membru.
Per ansamblu: prestatie buna, sunet si mai prost decat la Vama (vocile solistilor se auzeau mult sub instrumente si spre final aproape ca nu mai identificam decat un zgomot general), coregrafie si scenariu interesant, cu preluari folclorice autohtone care nu au sunat deloc rau, dansatori pe margine in afara fetelor Mandinga, ca doar de asta era show latino. Cu tinta-feminina show-ul de dans al cubanezilor…yummy
Minusuri: predarea stafetei vocale de la Elena la Alejandro nu-mi suna bine, sunt mai conservatoare si as prefera o singura voce; conversatiile prea multe si sterpe dintre solista si public (marind pauzele intre piese si scazand entuziasmul publicului care misca din maini, umeri si picioare pe la mese), tinuta black a Elenei (latino e si voluptate si culoare) si cover-urile, altele decat cele latino-pur sange.
Pentru o formula atat de extinsa insa, Mandinga are meritul de a fi o Trupa, si stim ce greu e sa armonizezi chiar si 3 instrumente, daramite 10!
A! Sa nu uit! Contrabasul electric sunt bine de tot in formula asta!
Eh, cam atat de la concertele de saptamana trecuta.
Joia asta concert folk in Artjazz. Ne vedem acolo si va cant frumos.