Sunt mirosuri care te insotesc oriunde. Mirosul asociat cu un “acasa” fragil, dar confortabil. Ma urmareste asocierea asta de la mirosul de scara a blocului de pe vremea cand locuiam in tineretului, intr-o garsoniera. O dupa-amiaza oarecare…mai mult spre seara cred, cand o data intoarsa de la birou am simtit in nari “acasa”. Apoi berceni, 4 ani tumultuosi, pe alocuri extrem de singuri, atat de singuri, in care unicul companion era aerul simtit in aer la intoarcerea in casa cu chirie. O remanenta, un pattern impregnat in copilarie?!
Parfumul de ”acasa” il poti avea si intr-o puscarie daca stai destul?