Ieri a fost ziua filmelor lui Guillermo del Torro, intamplator, dar fericit intamplator.
El Orfanado – Cinema Studio si Laberinto del Fauno – HBO
Fericita intamplare intrucat cele doua productii se aseamana prin joaca de planuri reale si imaginare si pentru ca sfarsitul fiecareia are 2 interpretari, in functie de disponibilitatea imaginativa a fiecaruia.
Laberinto del fauno este povestea unei fetite si a unui moment istoric din istoria Spaniei anilor 1944. Violenta razboiului intre armata si rebeli, violenta unui tata vitreg, capitan al armatei de o cruzime neobisnuita, par a fi realitati complet separate de existenta Ofeliei. In fapt, contextul de lupta este cel care stimuleaza imaginatia acestui copil singuratic, intalnirile acestuia cu personaje de basm si testele pe care trebuie sa le treaca pentru a castiga dreptul de a reintra in regatul lunii, indrumata de sfetnicul – faun. E istorie si basm, finalul e ca un nod intre cele doua 2 iar peste nefericire se strange happy-end-ingul ireal.
El orfanado are aceeasi structura, exceptie fiind pretentia de film horror. Explicatiile insa, venite spre final, pentru toata succesiunea de intamplari din viata personajului principal, debusoleaza dar si satisfac dorinta ratiunii de a prevala asupra necunoscutului sau paranormalului. Si cu toate acestea, esti liber, in calitate de spectator, sa alegi explicatia care ti se potriveste cel mai bine starii, psihicului etc.
Pana la urma, Orfelinatul e povestea unei reintoarceri si a unei greseli a adultului de a nu lua in serios realitatea unui copil (toti copiii lui Guillermo sunt singuri). (filmul merita vazut, dar eventual nu la Studio, unde mirosul de vechi si mucegai e infiorator!)
Am iesit de la cinematograf cu o stare care oscila intre duiosie si impacare, intrucat mi-am asumat sugestia happy-end-ului. La ceva ore distanta am vazut faunul si zanele lui Del Torro.
Acum m-am trezit si mi-am dat seama ca ma linisteste gandul ca suntem ai naibii de multi cei care ne stabilim si alte puncte de referinta ale vietii noastre in afara de cele care tin de practica realitatii sociale. Oare de fapt printul meu e plecat la lupta peste mari si tari iar eu daruiesc idei de jucarii clientilor, motanul meu e sfetnicul meu de taina iar somnul e portalul magnific catre regatul meu fericit?!