…si vine-o zi dom’le, uneori unica din an cand nu iti mai poti permite sa NU gandesti, sa NU reflectezi, sa NU te apleci asupra propriei fiinte.
In seara asta am fost la un spectacol urban, “mazilesc”, in spatiul Operetei Romane. Inceput timid, desfasurare frumoasa, un switch intre scene care a dat masura imperfectiunii umane, declo de blamat. Concept frumos, imagine, muzica si dans, usoare desincronizari (si nu, nu desincronizare cautata, voita, “modernista”. Unele momente deosebite: “Istvan (cred) incatushatul”, “singuratate in doi” si altele. Nu stiu cand a trecut 1 ora si jumatate. Aplauze pe parcurs, la final de scena, unele inainte sa se incheie complet momentul artistic (si la Opera a fost la fel…entuziasm, domnule!)
Am iesit cu timpanul si retina pline. Voi mai reflecta asupra spectacolului.
http://www.opereta.ro/languages/ro/shows/42-Urban-kiss
(Distributia: Razvan Mazilu, Monica Petrica ,Monica Strat , Diana Ferencz, Sorina Tiron, Violeta Dumitrascu, Diana Petrache , Teodora Ghinea, Oana Valceanu , Florin Tanase , Daniel Dobre , Istvan Teglas, Andrei Ciobanu)
Pentru ca, vine-o zi dom’le, uneori unica din an, cand nu iti mai poti permite sa NU gandesti.
Sa-mi traiti, mai!