Cum a fost la FY

trist a fost
sa vezi un scaun gol pe scena si sa nu mai respiri aerul tanar pe care il daruia marii si oamenilor Florian Pittis

trist a fost
pentru ca e a doua referinta personala, in muzica si in atitudine, care dispare. prima referinta, simultana oarecum, a fost Vali Sterian. si mi-e incredibil de teama de ce vor aduce urmatorii ani. pe mal de mare ma rugam pentru sanatatea Tatianei Stepa, a lui Mircea Florian, Vintila, Nicu Alifantis, Alexandru Andries. si cred ca e prima data cand n-am simtit nicio urma de penibil in actul rugaciunii mele.

incantator a fost
pentru ca erau mii de oameni care cantau folk, nemiscati. am avut senzatia ca pot veni si valurile toate. nimic nu i-ar fi desprins din nisipul in care s-au asezat chiar de la probele de sunet

cald a fost si vant. de vama veche

revoltator a fost
cand plecand sa iau o cafea am auzit in spatele nostru pe cineva spunand “haide mai, ca n-am venit aici sa ascult manele de suferinta”. iar mai tarziu, cristina de la “unde” imi spunea de un tanar de pe plaja care nu stia ce-i folk si cine-l canta.

lung a fost
multi artisti, dintre cei cu adevarat cunoscuti, unii inghesuiti intr-un program de un sfert de ora. dar asa e cand programul festivalului se reduce de la an la an.

remarcabil a fost
pentru ca intr-un timp scurt s-au facut multe pregatiri. si oricate li se pot reprosa sponsorilor, de la jurnalul national pana la primarii de comune sau terase si hoteluri, faptul ca au sustinut si sustin manifestarea asta nu-mi genereaza decat respect.

acum il ascult pe Florian Pittis si mi-e cat toate vamile la un loc

www.radio3net.ro