ehei…m-am intors de la constanta. nu, nu sunt de invidiat, am muncit. 5 zile si doar in ultima am atins marea cu piciorul. pret de cateva minute. trist sa nu fii turist la mare. si mai trist cand, in virtutea activitatilor, intri in contact direct cu turistul roman, atat de incantat de concediul/vacanta lui incat urla, murdareste, scuipa, imbranceste, injura. si toate astea in virtutea scopului declarat al prezentei lui pe plaja: sa se simta bine. o multime dezamagitoare, pe care nu o poti imparti in moldoveni, ardeleni, olteni, in care toti sunt o apa si-un nisip de care mi s-a facut sila. sa spun ca vama veche inca e oaza de bun simt? tz! nu pot spune nici macar asta. inserarea din vama veche aduce clatinatoare pubertati care copiaza modelul burtilor grase din costinesti.
in fine…m-am intors. va ramane de referinta o nota de plata a carei scriere si stampilare a durat 30 de minute (cat tupeu sa soliciti un bon fiscal!) si pe care un ceai de lamaie verde la sticla e trecut ca “AISTI”. AI STImabile rabdare!
Jurnal de călătorie cu Luna Pătrată