Inca mai zambesc cand imi aduc aminte de filmul Pink Panther din 2006. Gaguri clasice, umor englezesc, atmosfera anilor lipsiti de efecte speciale. Unora dintre prietenii mei nu le-a placut. Au spus ca cel mai amuzant a fost accentul inspectorului Clousseau. Chestie de stare, relaxare si gust. No ofence.
Si tot zambind eu asa…se intampla sa vizionez un film nou, facut cu spirit britanic : Flushed Away.
Ca adult, vizionarea unui film animat nu ma prinde imediat (da, recunosc, uneori reusesc sa intru in joc mai repede pentru ca exista undeva setea de “desenea” de dinainte de ’89, cand pluteam de bucurie daca episodul de sambata din Bambi avea 6 minute).
Ca adult, Flushed Away nu m-a prins imediat pentru ca nu credeam ca va avea vreun mesaj deosebit sau vreo scena care sa mi se adreseze in afara de cel cu “salvati planeta” si “ocrotiti speciile rare” (vezi “Happy feet”). Si totusi…soricelul asta desirat si usor fandosit se imbraca in smooching, are parteneri ciudati de golf, oscileaza intre a fi cel mai neindemanatic cu putinta si cel mai inspirat posibil, aduce a James Bond si Mr. Bean si dovedeste o buna educatie chiar si in cele mai delicate momente. Si el mai e cum mai e…dar personajele din jurul lui…ei bine, acestea sunt cele care creeaza si sustin atmosfera unui univers distinct si care m-au amuzat pana la lacrimi. De Ras, bineinteles. Grija pentru detaliile cele mai neinsemnate: politistul, nebunul vizionar, mimul (scena telefonului mobil este dementiala), broscoiul si acolitii sai (usor previzibili) si toate gadgeturile tipice lumii soricesti underground (v-ati fi imaginat un mixer pe post de ski-jet?)…sunt toate elemente care aduc un umor firesc, sanatos. Dialogurile sunt simple, nascatoare de zambet (nu voi uita scena in care un personaj spune “bingo”-ul classic al revelatiei dar i se raspunde cu…”scrabble”…dar, asta e!, poate ma amuz eu prea din orice) si nu voi uita sa amintesc de efervescenta atat de tipic britanica pentru tot ce tine de fotbal.
L-am revazut ca sa mai trec o data in revista elementele de scenografie, pentru care zecile de oameni care au lucrat cred ca s-au amuzat copios. Si da, am avut din nou senzatia ca un copil va intelege pe sfert sugestiile, trimiterile catre personaje clasice. Dar se amuza si ei pentru ca in definitiv e vorba de un soarece, nu despre o bomba sau criminali in serie si cu atat mai putin nu e telenovela de la 5 dupa-amiaza
Vizionare placuta. 