Fiecare experienta are meritul ei.
Aseara am avut concert in Utopia. Neasteptata surpriza de a fi singura pe afis, in afara gazdelor. Neasteptatul public ascultator de folk si atent la ce se intampla pe scena. Asteptata galagie la o masa din spatele scenei (prietenii stiu de ce) dar pe care am ignorat-o: erau prea multi oameni frumosi in fata mea, oameni care au cantat cu mine, care au batut din palme, care au dansat. Oameni cunoscuti sau necunoscuti, care venisera acolo cu un scop: sa asculte folk, sa cante folk.
Pana la urma specia asta nu mai e pe cale de disparitie. Atata timp cat vor exista cluburi in care gazdele au in playlist muzica folk tanara (“Nu acum” din iasi, “Unde” din Cluj, Crina de la Iasi cu Marul ei verde, Iulian Baldovin si sa ma ierte cei nementionati aici, fie organizatori fie cantautori), oamenii cu chitarile vor avea public. Unul deosebit, special.
Public A D E V A R A T
Un prieten scria intr-un blog ca generatia veche de folkisti nu permite afirmarea noii generatii. Partial adevarat. E o chestiune de perspectiva: sa nu omoram batranii pentru ca nu vom mai avea de la cine sa invatam. Ce inseamna profesionalism am vazut la Festivalul Muzicii Tinere din Delta (exceptional organizat si dirijat de Nicu Alifantis)…si cate lectii de marketing artistic mai am de urmat de la cei care aduna sute de oameni in sala si-i ridica in picioare.
Sansele se scriu uneori singure, dar de cele mai multe ori cu munca si implicare. Vrei sa canti sau nu?! Daca da, atunci trebuie sa fii pregatit sa-ti asumi efortul, esecul, bucuria.
Ne vedem in Clubul “El comandante”, miercuri 24 ianuarie ora 19.30
Te-am ascultat aseara. Prin telefon, ce-i drept, dar a fost tare placut sa-ti aud glasciorul. Mi-e tare dor… Si… apropo, vreau si eu o luna patrata:)! Te pup!
Crina, nu te-am mai auzit de multa vreme…Am si pentru tine un colt de luna. 🙂