Ok, acum chiar ca m-am enervat, de cateva zile nu mai poti respira de caragialism, unde-i beletu’ , nu-i beletu’, ba o fi dar e in arhive, ba iata-l dar nu e asta, ba uite-l dar mai apare unul, intre timp pleiada de analisti intoneaza textul biletului punand virgule de-aiurea, doar ca sa demonstreze ca ceva-ceva trebuie sa fie acolo, in fata ochilor, pentru ca orice e interpretabil domnii mei, si muzica folk se interpreteaza, nu la nivel asa de “profund” dar sigur la un nivel mai inalt, si uite cum toata tara stie ca nici ce scrii pe o bucata de hartie nu mai este sigur, cine stie unde ajunge scrisoarea mea catre Svetlana, poate o intercepteaza naibii serviciile si zic ca fac spionaj, mai bine stau pe chat toata ziua sau scriu emailuri dar nici asta nu mai e sigur si uite ca tocmai am cumparat o cartela de cosmo la promotie si au inceput sa sune imbecili care se joaca cu minutele gratis ca asa-i la moda si dau telefoane ca tampitii sa te injure de mama sau sa-ti povesteasca libidinosenii in receptor si eu care credeam ca de cand cu televiziunea digitala exista canalele special dedicate imberbilor dar, ma scuzati, pornisem de la bilet, imi scriu si eu in seara asta unul “Draga Alina: 1. vezi ca trebuie sa cumperi mancare pentru motan; 2: poti sa intervii si cu un sac de mancare pentru caini?”, bagatelizez stiu, pana la urma fiecare pe limba lui piere sau pe stiloul ala cu care semneaza si care nu e de 20.000 lei vechi.
Jurnal de călătorie cu Luna Pătrată