cronica unui zgomot

reusita unui concert depinde al naibii de mult de conditiile in care se desfasoara. stim asta, fie ca facem parte din public, fie ca suntem pe scena. primele 2, intr-o ordine subiectiva, ar fi asa: calitatea sunetului pe primul loc, urmata fiind de calitatea serviciilor din locul de desfasurare.

sambata trecuta am trecut prin toate cele neplacute din pacate. am ajuns la clubul unde urma sa se desfasoare concertul unei trupe care imi place mult si am constatat ca masa rezervata cu ceva vreme inainte e alta decat cea discutata. si cum la vremea rezervarii erau doar vreo 20 de locuri antamate deja…mi-a fost greu sa inteleg de ce a trebuit sa insist si sa trec prin inca 2 pozitionari pentru a ajunge intr-un final la ce mi-am dorit pentru mine si invitatii mei.

nici cand am facut rezervarea si nici la plata biletului nu mi s-a precizat nicio conditionare suplimentara din partea clubului…si iata-ne la masa, comandand de baut, primind cele comandate si…surpriza: “nu stiu daca vi s-a spus, dar trebuie sa comandati obligatoriu si ceva de baut cu vodka sau whisky” 😀 wtf?! cum ar veni, chiar daca nu pot sa beau alcool ca-s cu masina, sunt obligat sa am pe masa vodka. intra in costul rezervarii, neprecizat en-avant.

am ajuns la 10. banuiam ca show-ul va incepe la 11, eram pregatiti pentru decalajul fata de ora oficiala. asteptarea ar fi putut fi placuta daca nu ar fi existat un Dj cu entuziasm maxim care a dat volumul muzicii suficient de tare incat nici tipatul in urechile vecinilor de masa nu a functionat. ceea ce nu a observat domnul cu pricina era ca nu doar masa noastra era exasperata, ci muuulti, foarte multi dintre cei care, fani ai trupei, venisera pentru concertul romanesc, nu la discoteca. cum insa am experienta trista de a verbaliza o problema si de a mi se raspunde “romaneste” ca daca nu-mi convine sa plec, am indurat macelul. deh, chiar voiam sa vad trupa. intre timp, invitatii nostri, de alta limba, cu vreo 30 de ani la activ in Europa in sectorul organizari evenimente, festivaluri, concerte (cu nume atat de mari incat decat sa le spun mai bine amintesc doar faza cu telefonul primit de V. Bailey de la producatorul Lady Gaga, undeva in Romania, la o masa tihnita cu vin si cafea) zambeau ingaduitor si asteptau cuminti, de dragul nostru.

incepe concertul. ii recunosc pe cei care canta. ii iubesc oricum. daca nu le-as cunoaste versurile pe de rost nu as intelege ce canta. sunetul e atat de prost incat imi piere si ultima ramasita de entuziasm. ii vad facand gesturi catre pupitrul de sunet. dintr-o laterala, unde boxele nu bat deloc, ce e pe scena, in monitoare, se aude bine. in zona de actiune a boxelor insa…e tragic. totul mult prea tare si distorsionat. publicul e insa acolo pentru ca e trupa lor preferata si, ca si mine, suporta in numele a ceea ce stim ca trebuie sa se auda.

as fi ramas pana la capat, sperand ca urechile mele se vor adapta zgomotului si in virtutea faptului ca ii respect pe cei care canta. invitatii insa, coplesiti de decibeli, au spus (si nu sugerat) ca ii doare capul si politicosi ne-am retras. pe drumul spre hotel au analizat cele intamplate din perspectiva oamenilor pentru care muzica inseamna mult, in orice limba s-ar canta, dar pentru care muzica nu inseamna zgomot. le-am dat dreptate.

evident ca vreau sa repet experienta de a plati bilet la un concert al trupei cu pricina si de a-i asculta, sper in conditii muuult mai bune, asa cum merita. cat despre club, numai de bine, precum scriam mai sus.

update: intrucat nu toti cei care citesc blogul au si cont pe facebook ca sa stie la ce concert am fost sambata, este vorba despre Taxi si clubul Joy.

un pic de folk

in ultima perioada s-a intamplat sa ajung la 3 concerte de folk. spun “s-a intamplat”  pentru ca desi de multe ori imi doresc sa ajung prin diverse locuri cu muzichii, nu de fiecare data am timp sau mi-e bine suficient incat sa ies din casa. si ieri mi-as fi dorit de exemplu sa ajung la mojo, dar nu am reusit pe motive de raceala, evident.

dar sa o iau cronologic. mai intai, seara dedicata memoriei lui Vali Sterian. spre deosebire de alti ani, locatia a fost aleasa cu o miza crescuta a numarului de locuri, ceea ce nu a fost deloc rau. am ajuns inainte chiar de la inceput si nu am mai gasit locuri libere. asta m-a multumit foaaaarte tare si, asa cum vorbeam si cu Andrei Partos in seara cu pricina, numarul mare de spectatori veniti la un show “in memoriam” nu poate fi decat de bun augur in ceeea ce priveste respectul acordat unui artist chiar si dupa Trecere. sunetul a fost acceptabil pentru spatiul cu pricina, ceea ce iarasi a fost de bun augur pentru seara. iar daca inceputul a fost cum a fost, pe parcurs s-au reglat toate problemele tehnice si a devenit chiar foarte bine. un gest foarte frumos a fost facut de eugen avram care, neuitand pentru ce s-a adunat public, a spus cateva cuvinte despre Vali Sterian si apoi a lasat sa curga o piesa de “bun gasit”…o stiti cred (unii mai tineri s-ar putea sa o stie in versiunea lui dinu olarasu, va garantez insa ca originalul are farmecul lui Sterian cu totul). foarte multi artisti au cantat pe scena “preotesei”: fox studis, cantos, zoia, maria, sorin minghiat, tic petrosel, ovidiu, fortele de munca, paturca, eugen avram. ordinea e aleatoare si sigur cred ca am scapat macar doi dintre cantautori. ceea ce insa m-a “ranit” un pic, desi asta poate fi pusa pe seama sensibilitatii excesive, este faptul ca in timpul cantarii s-a vorbit mult. enorm. galagios. ascutit. am stat multa vreme in afara salii, in dreptul usii, ceva mai ferita de fum si de zgomot, care zgomot nu era al chitarilor ci al palavragelilor. eu inteleg socializare, da’ nici chiar asa. pe de alta parte…chiar cred ca formula de “intrare libera” perverteste orice ascultator. mi s-a intamplat intr-un club cu muzica live (iara nu folk) sa vreau sa “ascult”…cand toata lumea venise sa aniverseze. atunci am avut pentru prima data “revelatia” aceea minora: “daca-i concert, e cu bilet, daca e de distractie e moka” (asta-i vorba unui amic si am ajuns la ea pe buan dreptate).

revin la seara de folk. cu minusul asta (si iarasi multumesc celor care vin la concertele noastre care-s intotdeauna cu bilete si ne asculta) seara nu inseamna ca a fost mai putin reusita. felicitari celor care an de an chiar tin sa se faca seara Vali Sterian!

un alt concert la care am ajuns a fost cel al lui tica lumanare din el grande comandante. stiam ca in ultima vreme concertele lui tica sunt multe si in multe locatii din bucuresti. asa ca ne-am pornit cativa nebuni spre locul cu pricina.  am gasit public putin, cam cat doua maini asa, dar cu chef de cantat si chiar si de dans. poate ca suma celor adunati era atat de mica din considerentul de mai sus (multe concerte in interval foarte scurt de timp), dar munca omului cu chitara a fost ca pentru un club plin si asta-i un plus pe care nu il au multi artisti. cantat fara pauza, aproape 2 ore, cantece mai vechi sau mai noi, proprii sau ale altora (cand am ajuns, tica tocmai canta o piesa de-a lui ovidiu)…si un nu-stiu-ce care m-a facut sa-mi aduc aminte de munte si de drumetii si de cabane cu cantari pana in zori sau de “lire” si alte concursuri la care participam in tinerete. am cantat din toti plamanii de-ale drumurilor si urcusului toti nebunii de care spuneam mai sus si am oftat asa un pic ca vara asta s-a dus fara nicio escapada montana. legat de noua asociere a lui tica cu radu pietreanu, am fost intrebata care mi-e opinia. o voi spune si aici ca sa nu existe confuzii sau neintelegeri: fiecare om isi alege singur drumul si accepta tot ce decurge din asta. de ce sa ne preocupe soarta altora cand avem atat de multe decizii de luat noi insine?!

(legat de locatia cantarii…acolo am avut eu primul concert cu bilet de intrare, singura singurica, acum cativa ani, dupa reintoarcerea in muzica. inca mai am concertul filmat…ma uit ca sa vad ce-am invatat si ce mai trebuie sa invat. eram copila rau!)

un al treilea punct, ceva mai fierbinte, legat de folk a fost lansarea albumului “curcubeu” semnat maria gheorghiu. locatia noua doreste sa organizeze pe viitor concerte si cumva are si spatiul amenajat pentru asa ceva. e un spatiu intim, prelungirea terasei nu va fi cu putinta la iarna, dar sigur inauntru se va sta confortabil. sper sa functioneze si ceva aerisiri, pentru ca desi fumatoare, am evadat la un moment dat de prea multe toxine.

acum despre lansare: nu am mai vazut-o pe maria emotionata atat de mult de…demult. si dupa un intro special facut de duhovnicul inchisorii jilava, am auzit-o pe maria cantand “ave maria” asa frumos ca parca s-au cladit alte ziduri decat de carciumioara in jurul nostru. din cele mai sfinte un pic. am auzit apoi piese de pe album (orchestrat de adrian al meu, sa se stie ca eu le-am facut introducerile! 🙂 ) , am si cantat din toti rarunchii, am vazut si lume cunoscuta (pe cat pot eu sa vad cand sunt intr-un loc public). a existat si un moment de pauza a artistei in care prieteni au urcat pe scena si au cantat. il amintesc mai ales pe ion marinescu-turla, om drag sufletului meu si despre care am mai scris. apoi din nou maria a urcat pe scena si am auzit inca o serie de piese proprii sau preluari dupa tipicul si sufletul gazdei muzicale.

am scris un pic enumerand intamplarile si momentele pentru ca, in ceea ce priveste lansarea de album, m-as fi bucurat sa vad ceva mai multa lume. asa, daca citesc si cei care nu au reusit sa ajunga, poate au un pic de regrete. a fost o seara reusita si “incarcatoare” de frumos muzical (recunosc, am fugit un pic mai repede ca trebuia sa prind un mijloc de transport in comun)

acum imi dau seama ca am scris cam multicel, sper sa aveti rabdare sa cititi…in definitiv e un punct de vedere si nu unul de reper pentru niste concerte de folk de prin bucuresti. urmeaza pe 5 octombrie 3 concerte  in 3 locatii diferite (make, ionut mangu, mateiciuc&boicu), a doua zi tapinarii in iron city si ovidiu scridon la palat. vin si ceva festivaluri de gen (mizil, ploiesti). perioada aglomerata, mi-e clar, mai ales pentru public, care trebuie sa decida in functie de artist, locatie, pret de bilet, ora de incepere etc

va anunt deja ca vine si concertul “luna patrata” pe 23 octombrie (am zis ca totusi sa merite pentru cei rabdatori faptul ca au citit ditamai materialul) 🙂  daca nimic nu se mai schimba pana atunci, e sambata. si e cu schepsis 🙂