maine vin americanii…

…si ii asteptam la aeroport, evident, si ne ocupam sa le fie bine pentru ca cele doua concerte sa iasa brici si organizatoric (e vorba de V Bailey, pentru cine nu e inca sufocat de promo-ul pe care il fac de o vreme si pe blog) 🙂

sper ca, spre deosebire de venirea lui jojo mayer, de data asta sa facem poze cu trupa/artistii 🙂 de pus pe facebook, deh.

ce ma bucura printre altele este ca ajung sa vad si Sibiul, oras de suflet din vremuri imemoriale.

in alta ordine de idei, pe 8 noiembrie e lansarea unei carti frumoase de poezie semnata Laura Matache si evident ca voi fi si eu acolo cu incurajari si imbratisari. in public, pentru ca ce tine de cantare e doua zile mai tarziu 🙂

pe 10 noiembrie e concert al subsemnatei in Joy Pub (fostul ALive) la seara de muzica gazduita si organizata de Puiu Cretu. o formula de trupa mai mare de 3 artisti si o scena noua. nu, nu parasim clubul taranului, doar facem cate o vizita si prin alte locuri.

legat de info despre muzica pe care (inca) o fac, pe facebook exista Alina Manole Oficial, pagina dedicata tipului profesional de informatii si mai putin nebuniilor care-mi trec prin cap. am si vanity url datorita lui @hoinaru … sa se consemneze ca nu-mi asum ce nu e idee personala 😀 incet incet ma voi muta cu totul acolo, asa ca profitati si dati like.

a! trebuie sa anunt ca sunt recenzata, finally, cu toate datele. adica a ajuns sa fie inscris si cnp-ul care nu-mi fusese cerut prima oara, ca si cand n-ar fi existat casuta in chestionar.  nu stiu daca de grija asta mi-au inceput durerile de stomac 🙂 sau pentru ca e toamna si sunt mai multe griji, sper sa ma ajute omez-ul sa adorm normal si fara inginerii naturiste (vezi ceaiuri) care sincer nu ajuta la nimic 🙂

cand am iesit astazi pe la 5 era un cer senzational. cum insa, daca as fi facut o fotografie, oricum n-as fi putut sa o vad “normal” intrucat laptoapa mea face figuri si inca nu m-am convins sa imi comand una noua, am preferat sa caut pe net o fotografie cu “cerul meu de azi” (o copilarie din partea mea, stiu!). arata cam ca in thumb 🙂

pun si afis, sa se stie

Eu nu cant la bas, eu fac muzica – Victor Bailey

Un val de fusion jazz se intinde in toata Europa si in Rusia prin Victor Bailey Group. Turneul inceput pe 21 octombrie va ajunge in Romania, pe 1 si 2 noiembrie, in Bucuresti si Sibiu.

In urma cu cativa ani, Victor Bailey declara: “Principalul lucru pe care vreau sa-l arat ca artist cu propriile albume este ca nu sunt doar basist. Eu nu cant la bas, eu fac muzica. In era post-Jaco (Pastorius n.n.) si Stanley Clark, au existat o multime de inregistrari exceptionale facute cu chitara bass , dar nu la fel de exceptionale muzici pentru bass. Prin albumele mele vreau sa arat ca sunt mai mult decat un basist, sunt si compozitor si orchestrator
In calitate de basist a inregistrat in aproximativ 1000 de albume si a participat in turneele unora dintre cei mai mari artisti si trupe din lume: de la Weather Report la Madonna, Mary J Blige, Sting, Lady Gaga.

Turneul de anul acesta aduce si publicului din Romania ultimul album, Slippin’ N’ Trippin’, prin care Victor Bailey isi afirma din nou statutul de muzician complet, nu de instrumentist.
Alaturi de Poogie Bell (tobe), Peter Horvath (clape) si minunatul trompetist Michael “Patches” Stewart, Victor Bailey va urca pe scena Hard Rock Cafe din Bucuresti pe 1 noiembrie, iar a doua zi va fi prezent la Sibiu, in Vintage Pub. Biletele pentru fiecare dintre cele doua concerte pot fi cumparate prin reteaua Eventim sau in seara evenimentelor, la club. Biletele sunt cu acces general; pentru locuri se recomanda rezervarea la numerele de telefon disponibile (021.2066261 Hard Rock Cafe si 0757881881 Vintage Pub Sibiu)

Partenerii evenimentului: Magic FM, Jurnalul National, The Gig, No3, Metropotam, Muzicabuna.ro, BestMusic.ro, 4arte.ro, port.ro, acasa.ro, iconcert.ro, Metalhead, Foreverfolk, let’s rock


jazz after jazz

nu, n-am facut poze la pat metheny, nici n-am inregistrat.  am locuit un scaun confortabil intr-o sala cu frig si prea  putina lume si pret de 2 ore am respirat la minima supravietuire. l-am vazut pentru prima oara, altii au fost mult mai norocosi. a fost un concert al naibii de bun, cu fragmente din decenii diferite si asta mi-a placut enorm.

da, a existat momentul orchestrion 🙂

da, a venit cu Pikasso guitar, un instrument facut pentru el, la comanda sa. are 42 de corzi. sunet diferit pe fiecare dintre seturi. e in thumb. trebuie auzit, pe youtube macar daca in sala palatului nu.

tobosar superb (Bill Stewart) şi contrabasist inventiv (Larry Grenadier)

acum astept pe victor bailey care pe 25 octombrie, adica tot marti, suna cam asa. acusi vine la bucuresti si sibiu. probabil va plictisesc deja dar gusturile si jazzul nu se discuta 🙂