meteorit

sa mai fie scris si despre viata, despre ceea ce e dincolo de munca, dincolo de drumuri, concerte, fotografii, e-mailuri obligatorii. parca numai despre asta am povestit in ultima vreme. si acum fac o pauza, trag aer in piept si … la la…lalalala….(nu, nu smiley, ci “adevarul” lui manole).

imi fac, in mod constient, cat mai putin timp pentru statul cu mine in forma de singuratate agreata, cea constructiva sinelui: de adunat ganduri, impachetat inutile lucruri, pus puncte acolo unde trebuie. ma aman de la o zi la alta, compensez asfaltul prin rasfat cultural. ma refuz cumva. imi blochez (inca un pic) mersul in adanc.

pe de alta parte imi convine rolul de observator. undeva, intre femeie si artist, realizez ca in perioada aceasta prea putine mai ajung cu adevarat inauntru, dintre cele din viata civila, ca bucuriile legate de concert sunt alta istorie…

hm…da, vad un pattern, nu ma voi speria, e doar sezonul de acumulare. ce va iesi din asta…habar n-am. poate inca un cantec, o decizie buna, un meteorit… 🙂

maine am concert.

(p.s. poza e cam singura civila din ultima vreme pe care sa o am in calculator. e de la craiova cand stateam de vorba cu un om frumos)

o zi speciala

dimi-ziua e lenesa, cu richter si bach (un material minunat pe care l-am gasit pe youtube), cu niciun plan in minte sau ceva care sa trebuiasca sa fie facut. un pic racita, alternez nessul cu fervexul din dotare si ma uit pe niste fotografii mai vechi. mi-e dor de fotografiile pe hartie, tiparite, imbracate in pielite subtiri de album. sa scoti fiecare fotografie, sa iti amintesti de “dansul acela” sau de “calatoria aceea”. secventele civile, de ele mi-e drag.

e si zi speciala, care ma trimite un pic in urma, in copilarie. pe ea o vad inca inalta, frumoasa, citind, cantand, povestind despre razboi, despre bomba cazuta pe casa, de painea facuta in soba si impartita pe timp de foamete saracilor, de refugiul de la mal de dunare, de prima masina din oras si apoi despre comunism, despre copiii care nu mai erau, despre viata care i-a fost, cu bune si cu rele, intensa si vie. o vad si acolo, mica, in patul in care a stat ultimii  3 ani din viata, copil al meu de ingrijit. si apoi imi amintesc momentele de luciditate, ultimele, atat de intelepte si de speciale, cu amprenta de Sus.

am doua lacrimi, una e de dor, alta e de soare

dupa (inca un) 24

scriu repede repede, a fost atat de fain in seara asta, a fost un “ceva” care la inceput de concert m-a zapacit apoi lucrurile au curs cum numai ele stiu sa curga. imi spunea cineva dupa concert “femeie, nu te mai oferi cu totul, mai lasa oamenii sa respire, lasa sinceritatea la o parte”. nu pot, sa dea naiba, daca nu zic ce am in cap si in viata parca nu e tacamul complet, parca nu e totul al meu. in definitiv toate adevarurile le-am spus in seara asta prin “la laaa la la la laaaaaaa”, restul a depins de fiecare dintre perechile de ochi si urechi dispuse sa auda, sa vada. restul a depins de inimi, de fiecare secret pe care il au de marturisit Insinelui lor.

iarasi o sa aud “vorbe” ca sunt entuziasta dupa concert. pai daca pe scena ma manifest asa, de la piesa la piesa, s-ar duce naibii concertul pentru ca as zambi non stop sau as plange (sensibila, deh) si nu s-ar mai intelege versurile….

e 2 dimineata, la 8 si jumatate plecam din bucuresti catre sibiu, catre festivalul de muzica si poezie. mai fumez un pic, trebuie sa consum energia asta mare din care stiu ca o parte ma va tine treaza in drumul de maine.

dau muzica in casti mai tare, vecinii mei dorm, doarme tot cartierul parca, sau lumea?! 🙂 da, pentru o clipa, una singura, mica de tot, mi-ar placea sa fiu singura insomniaca.

sa va fie dragostea…Dragoste!

alina

p.s. asta imi canta in casti. pentru versul asta “Just what the truth is, I can’t say anymore”

zi de joaca

azi ne jucam, unde “ne” inseamna “noi, cei de pe scena“. cum in ultima vreme s-au adunat foarte multe piese noi pe care nu am cum sa le prezint tuturor celor care ne asculta (ca nu prea ajungem in toata tara) ne-am decis sa le inregistram in conditii controlate si apoi sa le trimitem sa pluteasca spre auditie 🙂 rand pe rand, fiecare dintre piese va avea momentul ei de “glorie” a debutului. si daca ma iau dupa reactiile de la bucuresti si cluj-napoca, unde le-am cantat, exista sanse ca fiecare sa se regaseasca in vreuna din ele. cel putin in ultima serie de piese avem asa: cea trista de dragoste, cea de surpriza frumoasa, cea fericita si cea lucid-ironica. mai este “de 30 de ani” in ecuatie, lansata acum cateva luni, mai e “te iubesc” – cea mai scurta piesa pe care am scris-o vreodata (doh!) 🙂 , mai e “poveste” – cantata cu bujor stoicovici la aniversarea de 3 ani de Luna Patrata. mai sunt vreo 2 de care stiu doar eu (care sa merite, ca altfel, piese mai sunt vreo 40)…si cumva se aduna albumul pentru care sper sa gasesc sponsori la timp si in timp util.

btw, s-a implinit 1 an de la lansarea “dragoste in 3“. la 1 an distanta realizez de ce unele lucruri s-au intamplat atunci intr-un fel anume, numai bun incat sa conteze in ecuatiile viitoare. a fost un album pentru care am muncit enorm, pentru care am avut ajutorul neasteptat al unor prieteni. este un album care acum 2 saptamani nu se mai gasea in Carturesti, dovada ca muzica inca se cumpara. le multumesc celor care fac asta, rasplatesc adica o munca artistica. plecaciune si drag!

mai am o alta jucarie, care nu are legatura cu muzica si de care mi-a reamintit ieri un prieten ca ar trebui sa o scot la lumina. cum lucrurile incep sa se schimbe in viata mea si ma asteapta o perioada de munca intensa in alte planuri decat cele de scena, cred ca voi profita de zilele libere pe care le mai am ca sa reiau si acel proiect, hai sa spunem “scriitoricesc” si sper sa-i dau forma finala cat de curand.

si pentru ca astazi e 4 octombrie, ma inclin in fata vietii pentru ca l-a dat pe Florian Pittis si voi indrazni sa ma uit un pic spre lumina de acolo de sus

articol usor nervos, noroc cu Sting… :)

unele intelegeri sunt de bun simt. dar cum Bunul e cam greu de gasit, iata-ma la inceput de octombrie cu vesti noi aflate intr-un interval scurt si care imi reconfirma faptul ca unii oameni de calitate inferioara nu vor creste niciodata. se vor conforma o vreme unor standarde mai inalte, apoi vor obosi si vor cauta cai de scapare de sub presiuni, repet, ale bunului simt. desi in naivitatea-mi caracteristica tot cred ca cei din jur sunt buni, frumosi si eleganti si isi respecta promisiunile, ma vad pusa de multe ori in ipostaze revelatorii: omul/oamenii astia asa sunt ei construiti, educati, la nivel mic…de ce sa mai am asteptari?!

evident ca asta e postare usor nervoasa, chestiunile legate de “deal“-uri incalcate imi provoaca si sila un pic. dar cum viata e o chestiune de alegere, cu siguranta voi alege o strategie, alta decat cea decenta si eleganta, cu care sa raspund (am unde sa urc inapoi, slava cerului!) si apoi sa inchid usile.  viata mea, mai ales cea profesionala, merita mai mult decat momente in care sa ma opresc din drum surprinsa ca ceilalti nu sunt ok…

si daca vorbim de alegeri…alegerea corecta este buna, inteleapta, eleganta, frumoasa. la capatul celalalt, vorba unei prietene, “alegerea gresita e grasa, urata, neagra si fada“.  asa ca dragii mei, aveti grija ce alegeti. nu de alta, dar s-ar putea ca viata sa va puna la rascruce si sa aleaga pentru voi…si intotdeauna veti regreta si va veti uita in urma si va veti plange ca va e greu si urat si trist…

ca sa revin acum la “mine”-le meu frumos si modest 😀 amintesc pe aceasta cale ca e ziua domnului Sting, pe care stiti ca-l iubesc mult de tot. playlist-ul meu de azi inseamna Sting, in orice formula, cu cireasa de pe tort a proiectului simfonic.

“Stand up all you lovers in the world
Stand up and be counted every boy and every girl
Stand up all you lovers in the world
We’re starting up a brand new day”

hai ca m-am mai calmat 🙂

maine merg la concert la TAXI la sala palatului, asa, de rasfat 🙂

miros de viata

in ultima vreme nu prea stau in bucatarie ca sa gatesc ci ca sa fumez. aragazul e optional pentru cafea, ceai si accidental un ou fiert. lipsa poftei de mancare e justificata, dorul de mirosuri proaspete se justifica insa si el. cum am avut drum inspre piata am facut un mic ocol interior. toata agitatia, toate culorile, strigatele, babele, florile, tigancile, strugurii, rosiile, gogosarii, verziturile….mmmm….sunt toate semne de viata, din pamant, din carne, de-aiurea. am in nari miros de viata care curge si incep sa vreau sa ma misc, putin cate putin. si nu inspre cratite si oale 🙂

mi-e pofta si dor de viata si incep sa o vreau pe cea mai buna dintre toate cele posibile. bine, la cum ma stiu, macar azi, ca e sambata 🙂

frica din borcan

din saptamana asta mai e putin, asa imi place cel putin sa cred/sper. nu de alta dar mi-e teama ca fiecare zi din saptamana asta va fi cum a fost ziua de marti si nu, nu as mai rezista. nu insist asupra evenimentelor, efectele insa m-au pus pe butuci, mi-a bubuit cordul, m-a durut stomacul iar seara s-a incheiat apoteotic cu sange curgator din nara stanga. si asta pentru ca…evident, planetele sunt aliniate sinistru… am avut noroc sa adorm relativ repede, apoi sa ma trezesc, sa mai stau un pic, apoi iarasi sa adorm, somnul vindecator si “uitator” de grele. (da, grele, nu rele)

toata ziua mi-a fost teama de intamplari similare si am stat cumintica, sa nu deschid gura, sa nu iau nicio decizie, sa nu agit nicio apa. mi-am pus borcanul peste mine cum ar veni, m-am simtit ca o insecta, am privit de-acolo tot ce se intampla pe scena politica, am vazut cum urca euro, am vazut scandalurile, urletele, tipetele. la un moment dat am inchis televizorul pentru ca iarasi mi se ratacea pulsul…

spre seara am fost la concertul laviniei raducanu de la aida, om incercat de soarta, artist muncitor si bun. m-a mai linistit muzica, am mai repetat cu mine insami “calm, alina, calm”…

ma intreb acum daca anul trecut pe vremea asta scriam ceva anume…sa verific deci…nu, n-am mai scris pe blog ca mi-e frica de luna iulie. in fiecare an ma urmareste o perioada oribila, fix in iulie, invariabil in iulie. de ce ti-e frica nu scapi, stiu, nu am puterea sa ma gandesc ca e o oarecare perioada si atat… in plus, ma uit spre planete, asezari, tranzite si nu, nu va fi prea bine…la naiba, unde sa ma ascund?!

suna depresiv un pic..am zile agitate si triste si nemultumitoare si vreau Cald din “acela” si mi-e dor de nu mai pot de Bine si Unu si lipsa griji si nervi si tristeti

evident am scris toate cele de mai sus pentru ca e iulie si trebuie sa am o scuza buna pentru prostiile pe care le voi spune in perioada urmatoare…

da-mi-as timp!

unele amintiri valoreaza cat o bere. altele cat un exces de alcool. dezamagirile costa ca dracu’, mai ales cand esti suficient de naiv incat sa crezi in Om. preselectia pentru vocea tiptil la care am asistat azi a “salvat” ziua de vineri cu nervi, iar faptul ca a fost urmata de o masa buna si discutii intr-o companie frumoasa se pare ca va salva si “uichend”-ul.

e toamna frumoasa si daca vreti sa va dati seama mai bine plecati pe valea oltului sau pe undeva prin munti. esteticul toamnei bate orice, bate pana si ce urla Dinauntru inspre Afara. bate orice dragoste sau orice absenta a dragostei. bate orice gust de lesie pe care ti-o lasa asfaltul.

azi am trimis niste amintiri pe berea vinerei (ca apa sambetei e ca ziua Z…expresie (a)fumata)

macar 1 ora

nevoia de liniste depinde atat de mult de ceilalti incat ma sperie. sau sa ma sperie faptul ca imi doresc liniste…? “in-defini-m-as” ca fiinta sociala, ca doar de asta mi-a placut facultatea!

o singura zi fara explicatii

o singura zi frumos curgatoare, “ozana” de armonie

o singura zi in care sa taca tot, ca sa ma pot auzi si eu, clar

deocamdata ma multumesc cu cateva ore in care nu a contat nimeni, nimic…si asta e meritul muzicii Sting.

Muzica!

imi doresc enorm ca atunci cand voi deschide ochii dupa somn sa fie macar 1 ora liniste

apoi sa curga viata (era sa scriu “sa curga viata pe langa mine” si m-a apucat rasul…imposibil, nene, de ce sa fie usor?!!)

aroganta, plouam

ploua ca ceata. am tot stat acasa pana a inceput. apoi am plecat la probele de sunet. daca ador ceva e momentul de dinainte de ape: vatul, haosul, tensiunea din nori. nu vi se pare ca suna a vanatoare de oameni? picatura cu picatura fiecare dintre cei de sub nori va fi atins. nu scapa nimeni. pe crestet, pe ureche, in ochi cand se uita in sus, pe umeri, pe coapsa desi fuge, de sus in jos, de jos in sus pe pantaloni sau pe tocuri…

ploua ca ceata. taxiul nu s-a strecurat… mai avea un pic si devenea strecuratoare.

cu aroganta voi scrie ca uneori sunt ca ploaia asta. cad cu putere pe viata de langa mine. desi ma intreb daca ma poate duce, asta nu ma impiedica, nu ma schimba. eu stiu ca trebuie sa curg, asa traiesc, pentru asta am fost facuta.

am ajuns acasa cu bucuria reintoarcerii la culcusul meu cald si la atmosfera pe care o are casa de o vreme incoace. am 75 de lalele in casa (stiu cate sunt pentru ca le-am numarat cand le-am schimbat astazi apa si am mai aruncat din cele traite deja prea mult). cumparate, primite cadou. pana anul asta nu-mi placeau…dar stiu si momentul in care mi-au deschis ochii. mai am si garoafe si narcise albe batute si frumos mirositoare.

O parte din laaaleeeelele

nu se mai simtea nici fumul de tigara, am inspirat inauntru doar un aer incarcat de verde intre geamuri si usi. acum evident ca fumez, in bucataria mea de lucru.

mi-am amintit in seara asta ca dodo implineste acusi 8 ani. cu mine e de 7. motan cuminte si prost si blanos si afectuos si atat de ca mine cand nu vrea sa fie deranjat… 🙂

ascult Sting. e mai putin de 1 luna pana la concert…

I must love what I destroy and destroy the thing I love