Ploaia corporatista

ploaieAm trecut azi prin ploi ca prin mine. In mine-i cald. De asta n-o sa racesc. Mi-am luat umbrela verde. Verde-verde.  A vrut s-o ia si vantul. De cateva ori a reusit. Am ras cu el, cu vantul. Oamenii mari  ma fac sa rad prea putin. Oamenii mari sunt seriosi.  Si eu devin un om serios. Si nu vreau pentru ca a fi om mare ma oboseste si ma face sa vreau sa ma ascund sub patura. Sau sub umbrela. Umbrela mea mica verde-verde.  Azi s-a stricat de vant. Si ce daca? E un schimb valabil: mecanism versus rasete sub ploaie. De una singura. Intr-o intersectie maaaare. Un om mare s-a uitat la mine ca rad si a inceput sa rada si el. Vantul molipseste. Pe seara am mers de doua ori prin ploaie mare. Ca un om mare de mare. Asezata. O fi fost ploaie corporatista, mai stii? Am recitat poezie umbrelei rupta de vant si si-a intarit spitele. Ha! La drumul 2 mi-a intrat apa in bocanci. Ploaie rece, ca un om mare de rece. Ce repede s-a incalzit sub pasii mei! Asa se incalzesc oamenii mari cand ii iau pe drumul meu. Drumul mare din inima mea mica. De fapt nu…cred ca inima mea e elastica. Se intinde cat drumul pe care il fac oamenilor din jur. Umbrela e acum la uscat. Si bocancii. Numai inima mea mai sta in ploaie si rade de nebuna in frig.

Buna dimineata de sambata!

miercuri e miez numai bun de muscat

Miercuri e Miez numai bun de Muscat

Am avut propozitia asta in minte de asta-noapte, acum am scris-o, am “scapat” de ea, acum are consistenta cuvantului scris. v-ati uitat vreodata la forma literelor si a cuvintelor? cu privirea aceea pe sub gene? ma uit uneori asa, ca si cand m-as uita la nori, imaginandu-mi forme, zambind sau indulcindu-ma de ganduri vechi-vechi.

Miercuri e Mirosul tau din Mintea mea

Vreau sa-mi cumpar un stilou, cu cerneala-cerneala, am obosit de pixuri, nu le mai simt, inainte nu-mi pasa cu ce scriu, de vreo 2 zile am in nari miros de albastru pentru toate cuvintele pe care le curg in ultima vreme

Miercuri e mijlocul bratelor tale si eu Mica de tot

Am auzit ca vin ploi, vreau sa cumpar o umbrela transparenta asta daca nu cumva imi voi lua o umbrela verde sau una alb-negru sau una cu fluturi sau…ce sa fac, imi plac umbrelele, imbratiseaza si ele cumva, de sus, de mai sus…da, cea transparenta imi trebuie pentru desenele din mintea mea

Miercuri e Macar un Dor

Oare o sa ploua pe 14? Am anuntat concertul lunii noiembrie din Bucuresti, concert, nu marturisire, cu chitara, pian, tobe, voce, joaca, ras, pitici, prieteni invizibili si rochii cazute pe parchetul din dormitor, o sa stau iarasi pe boxe sa fumez in timp ce, o sa cant piesa noua, o sa cant si cu mainile (gesticulez mult uneori, da), o sa ma incarc si descarc de ganduri si de mine.

Miercuri impaca-te cu Mine