astazi scap de inca ceva

astazi scap de inca ceva

de ceva important, care ma opreste sa alint si sa ma joc

de ceva agasant, care patrunde cam peste tot si se agata de o gramada de lucruri din viata mea

de ceva care de multe ori ma face sa stranut

dragilor, il tund pe dodo.

o data la cateva luni se petrece operatiunea de tuns. am amanat cu cel putin o luna pentru ca tot nu am avut timp si iata, azi se intampla. nu va imaginati acum un motan tuns stil caniche, ci doar tuns uniform si aratand a jucarie de plus.acum cativa ani cand am inceput operatiunea m-am documentat temeinic, am vorbit cu medici veterinari. opiniile au fost impartite: ba ca e ok pentru animalos, ba ca nu. alege daca poti. m-a convins insa un inceput de alergie in momentele in care blana de pisica se intalnea cam peste tot…si cum sa renunt la motanul meu care a ajuns deja in al 9-lea an de existenta? 🙂

nu stiu daca am mai scris vreodata povestea motanului ajuns in casa mea…hm…am verificat, n-am scris 🙂

dodo a aparut intr-un februarie incarcat de zapada. am decis sa-l iau acasa dupa ce l-am intalnit pe un forum de animale, in sectiunea de adoptii. avea aproape 1 an, stapana nu-l mai voia, se amuzase destul probabil cu un pisoi mic si dragut…acum crescuse si avea alte nevoi. si iata-ma plecand dupa marele alb cu masina. aventuri, peripetii pe drum, el destul de speriat stand sub scaunul soferului si evident murdarindu-se de ceva unsori de pe acolo (dacie din 84, deh). stiam din ce citisem si din experienta mea anterioara de stapana de pisica ca ma asteapta 1-2 zile de adaptare reciproca, in functie de personalitatea noului venit. ajungem in casa si…ce sa vezi? cum nu avea unde sa se ascunda (mobila joasa, el maricel) a reactionat imediat la alinturi si a inceput sa-si tremure varful cozii si s-a trantit pe jos pentru a fi mangaiat.

de atunci am dobandit un companion tare simpatic si alintat si rasfatat, cu comportament de catel (ma urmeaza oriunde as merge prin casa si se culca pe papucii mei), motan atipic pentru ca nu zgarie, nu musca, nu sasaie si aproape nu toarce. bine, mai sforaie din cand in cand… 🙂 e prietenos cu toata lumea care vine in vizita si i-a cucerit pana si pe cei mai indaratnici ne-iubitori de pisici. cata vreme am stat la casa si erau si caini s-a inteles bine si cu ei…i-a “tolerat” ca sa zic asa 🙂 nu, nu are acces la dormitor dar nu-l deranjeaza asta, are atatea locuri unde sa doarma…si daca prinde laptoapa pe birou…well…

azi il tund. de fiecare data sta cuminte, nu se agita, inchide ochii si se abandoneaza (mai putin cand vine vorba de labute, dar nici atunci grav). pret de cateva ore va fi suparat pe mine in primul rand pentru ca se simte prost cand rad de cum arata dupa. apoi se va relaxa si va incepe sa alerge prin toata casa pana va ateriza gresit pe cate undeva si se va uita la mine cu o mutra tare simpatica.

o sa-i povestesc ca l-am scris pe blog, ca premiu pentru noptile in care vin de la concerte si sta si el sa auda ce povestesc 🙂

a! era sa uit! dodo este si vedeta din filmarea de la cutia pandorei. nu l-a pus nimeni in cutie, doar s-a asezat si el, ca tot pisoiul, in calea tuturor 🙂

cateva ipostaze de-ale lui mai jos. nu, nu-i fac poza in prima zi de tuns… 🙂

Dodo la birou in amenajari

Dodo dupa ce a mirosit florile...vinovat

Dodo asteptandu-l pe Mos Craciun
Dodo, vara, cald..

razlet, ravasit, raceli

ma tot chinui sa scriu ceva, adica sa imi fac timp de liniste. am zile agitate, incarcate, sper sa treaca frigul pentru ca ma amorteste rau si nu mai suport propolisul…

asta-noapte m-am trezit la un moment dat cu senzatia ca e vara si mult prea cald. evident ceva febra. si febra de ganduri ravasite. in cele din urma m-am amuzat pentru ca ma tot straduiesc sa fie lucrurile in ordine, le analizez, le pun in cutie (a pandorei) si se intampla ceva care ma da peste cap. dar cum spuneam la un moment dat, ma bucur de mine ca sunt Om care Traieste, nu Omul – Planor. la ce bun sa iti incadrezi toate si sa te cunosti si sa te “indrepti” si sa te certi si sa te ordonezi…?! cand ai mai avea timp de simtit, pana in adanc?! 🙂

ceva ganduri razlete de data asta (dar cu bullets, da?!)

  • incep sa ma gandesc serios la numele viitorului album. stiu cu ce piesa incepe (cred…) , stiu (sigur) cu ce piesa se va incheia. sunt multe optiuni care-mi trec prin minte, dar cred ca la un moment dat voi avea nevoie de ajutor 😉
  • iarasi nu ma uit la stiri! recuperasem ceva saptamana trecuta. noroc cu Andrei Partos (pe care l-am tot amintit cand vine vorba de brief-uri la obiect si pe gustul meu legate de politic, monden, social in media)
  • se apropie aniversarea de 2 ani a Lunii Patrate. 2 ani foarte plini de emotia cu care muzica pe care o fac a ajuns la sufletele, din ce in ce mai multe si toate atat de frumoase. vom aniversa, va spun de acum, prin (cel putin) un concert in care vom fi in formula completa (cvintet: chitara, bas, clape, contrabas, trompeta). daca se modifica ceva…anunt oricum 🙂
  • motanul meu aproape a innebunit. alearga de nebun, mi-a sfasiat o canapea pe laterala, miauna…nu mai suporta nici el frigul…a! trebuie tuns! ultima experienta a fost trista pt el caci fata care a venit sa-l tunda avea aparat prost si destul de putina experienta cu asa ceva (….da, stiu, trebuia sa ma interesez mai bine) si in cele din urma i-a facut un soi de pre-anestezic din care s-a trezit cu greu. cum e motan cuminte si bland, nu mai vreau sa-l trec prin asa ceva. ca doar in alte dati n-a fost bai cu tunsul…daca stiti, cunoasteti, oameni priceputi  (am avut numarul unui cuplu foarte simpatic de medici veterninari care au venit acasa si chiar a fost super ok) dati-mi de stire! (da, tuns la domiciliu)
  • nu uitati de vineri! daca sunteti acasa si cu internet sau radio prin preajma, va garantez ca vom rade mult impreuna
  • maine e concert Adrian Berinde la Clubul Taranului !

aveti grija de voi si sa nu raciti…vine primavara si avem tot timpul 😀

p.s. uite ca am primit si o poza civila (vreo 4 de fapt….) Multumesc 🙂