Ea nu-i femeie, e miere

alina-manole

vezi tu, nimic din ce stii nu-ti ramane in cap cand vine vorba de ea, nimic din ce-ai invatat nu-ti mai este de folos… ca n-are nimic ascuns si te intrebi “cum mama naibii?! asta nu-i femeie!” si ai dreptate, asta nu-i femeie, e miere din cea care curge auriu si acopera toate ranile… ce femeie te trimite la culcare singur pentru ca ea are treaba, are descantece de facut, ca sa-ti treaca relele…? ce nu stii e ca o inteapa in inima cand ii spui ca esti trist, cand se uita la tine si te vede abatut, ca se duce cu mainile pline de grijile tale sa le puna in sare si o ustura si-o dor dar zambeste printre lacrimi ca stie ca tu vei fi mai bine, asta e grija ei cea mare, sa-ti fie bine, uita-te cum in fata ei iti pica toata bravada, se duce dracului, are ceva de nu stii ce sa-i spui: sa-i vorbesti de pat, sa-i vorbesti de inima, sa-i vorbesti de copilul ala din tine…? si te apuca toate cele ca nu-i ca celelalte, cu ele poti sa soptesti si sa te culci si sa te simti dupa cum ti-e pofta de carne, cu ea te simti om intreg si dezgolit, uite cum cad toate cele de masti si te inveleste cu bunatate si nu-i maica-ta si nici n-are cum sa fie ca nu-ti vorbeste ca ea, iti vorbeste altfel, parca dinauntrul tau, parca din carti, din cele magice si te sperii…cum sa fie femeia asta buna cu tine asa, pur si simplu? si fara sa ceara nimic, nici de iubit, nici de trait …o fi naluca! asta e!… dar pe naluci nu poti sa le prinzi in brate si sa le saruti…iar tu visezi asta si o faci in gand de zeci de ori si de fiecare data gandul asta te ridica o palma de la pamant, ce-o fi gandind ea la ora asta? cu cine-o fi? nici n-ai dreptul sa intrebi, cand se rascoala in tine gandul asta ti-e rau si iti merge de-a-ndoaselea, nu-i a ta si nici nu crezi ca ar putea sa fie desi e toata acolo pentru tine si stii ca o sa ramana, cu gandurile ei bune care iti dau aripa… stii ca te inalti doar pentru ca se uita la tine si te vede cum poti sa fii, cum iti doresti sa fii, acolo sus, cel mai sus, asta e iubire? de ce n-ai avut habar de asta de la inceput, de-acum 15 ani, de-acum 7? acum ti-e frica, o sa pierzi tot ce te-au invatat altii si urla mintea-n tine sa o uiti, sa o renegi pentru ca nu vrei sa fii cel din oglinda ochilor ei, acolo esti perfect si de asta ai face toate prostiile, ca sa-i arati ca nu se poate ca ea, ca nu poti sa fii bun la nesfarsit, ca prosti sunt aia de-s buni ca-si dau timpul aiurea pentru ceilalti, ai fost si tu asa si uite ca ai ajuns pe jumatate orb, cu franjuri pe la ombilic de cat te-au sapat razboaiele, daca te uiti bine nici ea nu sta prea bine, dar refuza sa  fie altfel si primeste toate lucrurile zambind fara sa se intoarca, plutind peste guri de spuma, de unde atata putere, e clar, face ceva, altfel n-ar rezista, e prea mica, o poti lua in palma si incape acolo, macar daca te-ar lasa sa o iei in palma si sa ai grija tu, tu sa ai grija? la o adica de ce nu? poate are nevoie sa doarma, uite, sa doarma o noapte intreaga fara sa scrie, fara sa stea cu ochii deschisi, mari si intunecati ca cerneala lui Dumnezeu, nu intelegi, ea nu e… n-are definitie….ce haos e in jur si ea un punct luminos cand nu mai stii incotro, poate m-ar iubi – spera inima – dar vine gandul si rade de tine, ea nu ma poate iubi doar pe mine, ea nu e femeie, e bunatate care curge ca mierea ….

Alina Manole

5.08.2014

dupa concert

…de fiecare data am asa, o stare de euforie…ma invart fara rost, vorbesc mult, ma agit, nu reusesc sa stau locului. prima jumatate de ora dupa ce cobor de pe scena e cea mai concentrata in agitatii. nu stiu cum sa reactionez la cei care vin spre mine, nu stiu ce sa le spun, sunt abulica total. stiu ca m-as refugia undeva, sa cuprind pe toata lumea cu privirea si sa multumesc, inca si inca, in gand, pentru faptul ca toate sufletele acelea au venit acolo, sa ma auda povestind despre mine, despre ei, despre cei care sunt istorie de viata, despre prezent.

cand ajung acasa lucrurile nu se schimba prea mult. ma foiesc, alerg in toate partile, la un moment dat ma opresc din alergat si fumez o tigara, apoi intru pe net, apoi ma ridic de pe scaun si ma duc la frigider. in ziua de concert nu mananc si evident ca noaptea mi se face foame rau 🙂 pap un sandvish, apoi inca o tigara, apoi deschid blogul si uite-ma descriind pasii de dupa. dodo e pe scaunul vecin, s-a agitat vazandu-ma “in priza”, acum sta cuminte…

in tot timpul asta am o bucurie uriasa si o recunostinta la fel de mare fata de drumul de viata care ma aduce in acelasi loc cu oameni frumosi. si ma uit asa, spre in Sus, zambind si ma fac miiiica miiiica.

invat o lectie a umilintei de fiecare data.

si da, asta se intampla de fiecare data. in orice loc din tara asta as fi.

plecaciune si drag!

cu rotile-n sus

in noaptea asta plec cu tine

ne punem roti si o luam in sus

nu, nu pana pe luna, dragul meu

(de-acolo ne vom hrani copiii)

o luam mai intr-o dunga

(nu, nici venus, acolo ajungem si fara sa plecam de-acasa)

bezmetici, imponderabili si tristi

(tristetea e avatarul suprem al zeilor, daca nu ma crezi intreaba-i)

din aerul tare vom taia bucati

(unde-i gasesti ca sa-i intrebi? vezi printre nori)

si le vom strange intre omoplati

ca pe niste aripi

(zborul e ca mersul pe bicicleta, nu-ti fie frica)

diavole, m-am razgandit

hai diavole, vino
m-am saturat sa ma uit inspre Sus
de-acolo vin mostre de fericire
ti se trec pe la nas
uite cum poate sa fie
dupa care gata, pui totul la bataie
la schimb cu tine insuti pentru clipa aceea
care poate dura o viata ce-i drept…:)
of, iarasi ma grabesc…
diavole, cred ca ma razgandesc
daca-mi dai bucuria dintr-o bucata
s-ar putea sa nu pot s-o duc

buna sa va fie ziua! am revenit pe plaiuri virtuale dupa fuga de la cluj, lipsa net si alte dureri de cap mai mult sau mai putin justificate.  e vineri, maine e zi mare, undeva la confluenta se intampla lansarea albumului “cantec pentru Ioana” semnat Puiu Cretu. evident ca ne vedem acolo, petrecerea va tine muuuult si pana in zori, iar muzichia o sa fie de toate felurile cu o multime de invitati.

nu stiu daca pe la voi ploua…prin zonele pe unde ma preumblu au tot trecut prin sita cativa nori.  pentru mine asta-i suport extern pentru ce se intampla in relatia mea stransa si intima cu chitara, iar rezultatul o sa fie auzit de cei care vor veni la concertul urmator. adica am scris ceva cantece (unul cu dedicatie speciala pentru cluj, cei care au fost la port l-au auzit deja).  cat despre versurile de mai sus, au pornit de la o polemica intre mine si mine pe fondul unei minunate crize cardiace. inimoasa mai sunt! 🙂

si pentru ca sunt fumatoare si  cu plecaciune in fata spiritului cat ma vor tine zilele…