despre Adevar si Multumesc

Alina Manole

pornim de la o evidenta si ajungem si la cazuri particulare ๐Ÿ™‚

nimanui nu-i place sa auda adevarat-ce-crede nimeni. lucrul acesta il stim cu totii si nu-l recunoastem ca sa ne dam rotunzi. ca e vorba de relatii amoroase, ca e vorba de un raport de analiza, ca e vorba de un act creator (copil, poezie, drama, muzica), nimanui, dar nimanui nu-i place sa auda o opinie curata, clara, sincera si care nu corespunde cu imaginea noastra despre minunatia faptelor noastre. explicatia e simpla: adevarul este subiectiv (cel dincolo de fapte) si a spune adevarat-ce-cred despre o chestiune inseamna in primul rand o reflexie a propriei mele istorii de viata.uneori nu se pupa cu universul celorlalti. imaginati-va cum sunt primele reactii, personale, cand auzi ca esti de fapt urat sau ca o poezie pe care ai publicat-o e proasta, ca pruncul din dotare e urat sau ca munca pe care o faci e cam de…

nici mie nu-mi convine de fiecare data sa aud ca ceva nu e “atat de bine/frumos” in ceea ce fac, muzical, nemuzical…

nu sunt o exceptie, dar, pentru ca mi-au trebuit ceva dureri de stomac ca sa ma fac mare, am invatat sa ascult. cu mare atentie. sa cer argumente. sa am contra-argumente. cand nu am… e clar ca omul din fata mea are dreptate.ย  uneori e greu. ioi…tare greu! ๐Ÿ™‚ sa nu arat ca ma deranjeaza, sa tac si sa procesez. avem orgolii indiferent cat de lipsiti de orgolii am invata sa fim…da, e greu sa spui “draga, ai avut dreptate” ๐Ÿ™‚

mai important insa decat gestul de a nu reactiona (exclusiv) emotional in fata unei opinii diferite este sa … tadaaaaa…sa spui Multumesc!

am fost intrebata de curand ce parere am despre un material nou aparut. m-a intrebat creatorul. am raspuns adevarat-ce-cred. o parte din raspunsul meu era “de-foarte-bine”, o parte “de bine”. pentru a doua parte…reactia interlocutorului a fost, asa cum am banuit imediat dupa ce-am incheiat discursul de cateva fraze, cea asteptata: un pic de justificare, un pic de scuze, o comparatie si o iritare (as spune o acidulare nepoliticoasa si-un pic de rautate, dar ma abtin). orgoliul si-a spus cuvantul, perfect justificat daca e sa mai citim o data inceputul de articol. ceea ce nu am auzit a fost cuvantul-cheie: Multumesc.

asta m-a deranjat pentru ca, in ecuatia mea cel putin, Multumesc e cuvantul care ma insoteste de cand fac ochi. Uneori multumesc rasaritului, motanului si apei din pahar….astea pot fi deviatii, stiu ๐Ÿ™‚ dar iata, cu atat mai mult Multumesc celor care isi consuma timp ca sa spuna ce cred despre…ceva, orice, legat de mine si de munca mea. mai ales cand le cer asta.

creatorii au orgolii mai mari decat media. firesc. cele mai multe argumente pe care le vor avea in fata cuiva care le spune, de exemplu, “nu-mi place ce scrii/canti” sunt de tipul “asta sunt, asta simt” sau “nu am avut cum sa fac altfel”. iarasi firesc. ceea ce nu mi se pare insa firesc este absenta lui Multumesc adresat omului care reactioneaza, la cerere, in fata creatiei.

in ultimii ani am renuntat usor-usor sa spun brut adevarat-ce-cred despre ceva. am invatat sa imbrac. inca nu-mi iese prea bine … si sper, cumva naiv (ca nu m-am facut de tot mare) sa nu ajung sa tac de tot sau sa inlocuiesc “nu-mi place pentru ca…” cu “da, e interesant“.

Multumesc! ๐Ÿ™‚

(fotografia de mai sus e realizata – tot – de Vlad Eftenie ๐Ÿ™‚ )

p.s. pe blog am apucat sa scriu ca pe 6 august am concert in Bucuresti?!

despre experienta ceaunelor

experienta aceasta merita sa fie povestita cel putin pentru ca in noaptea de sambata spre duminica nu ma mai lua somnul ๐Ÿ™‚

am stabilit ce gatesc, am stabilit pasii, am trimis retetarul pentru stabilirea cantitatilor finale, m-am trezit la 7 si jumatate, la 9 fara un sfert eram la locul faptei. dimineata, inca racoare, cafeaua pe terasa, fasolea deja la fiert, cocosii la randul lor in proces de fierbere, legumele taiate. da, am primit ajutor, ca ceaunele sunt uriase.

si ne-am apucat. am inghitit fum cat pentru 2 baxuri de tutun, am baut litri de apa. am gatit.

nu partea asta merita povestita ci bucuria de a vedea oameni mai mult sau mai putin cunoscuti care au vrut sa pape ce-am facut eu. sau faptul ca dupa 50 de minute primul ceaun cu bors de cocos(h) era aproape gata si ca da, la buna inspiratie a lui horatiu, cand a inceput aventura culinara, am gatit mai mult astfel incat sa mai existe un “ceaun de rezerva”. sau bucuria de a pune in castroane si farfurii pentru cei veniti la masa.

i-am cerut scuze taximetristului la intoarcerea acasa pentru fumul din hainele mele. mi-a spus “lasati, doamna, ca se vede ca ati muncit astazi” si m-am gandit la cei care ma hranesc atunci cand ies in oras. am stat ore langa focuri aprinse pe o caldura mare rau (nu ca in bucatarie ar fi mai racoare), aveam picioarele umflate, ma durea capul, aveam ochii mici si o oboseala maxima. unii fac asta in fiecare zi. am constientizat asta asta-noapte (sau dimineata, in fine) cand m-am intins in pat. nu e o meserie usoara, oricat de asumata ar fi ea de cei care chiar au ce cauta in bucatariile publice…

am trait o zi minunata, asta cu siguranta. mi-era dor sa gatesc si sa impart papa bun pentru prieteni. a fost o premiera pentru mine sa gatesc in spatiu public. am avut emotii cat china ๐Ÿ™‚

sa va fie de bine! ๐Ÿ™‚

multumesc lui horatiu pentru invitatie, multumesc tuturor ajutoarelor mele de la copac, multumesc celor care au facut poze ca sa ma vad apoi in actiune (e o ipostaza noua, cum sa nu vreau poze?!), multumesc prietenilor ramasi in bucuresti si care au venit pe canicula la racoarea de sub copacel si care au inhalat si ei o parte din fum ca sa fie langa mine.

si, daca tot v-am hranit un pic, sper sa ne vedem joi, la clubul taranului, la spectacolul “joia pacatosilor” , ca sa hranim si sufletul ๐Ÿ™‚

ragaz de Mos Ajun

nu inteleg de ce pe Mos Ajun nu-l pomeneste nimeni nicaieri ๐Ÿ™‚ glumeeeesc!!!!

cred ca toata romania are treaba acum. sper ca nu doar pe la cratite, ci si prin suflete. sau cel putin asa mi-ar placea sa cred.

treburile sufletesti inseamna un pic de ragaz, macar cateva minute, pentru a vedea cum mai esti pe dinauntru. cum ai fost anul asta. daca meriti “cadourile” lui Mos Craciun.

cu copiii e mai usor: au luat note bune? au fost cuminti? si-au ascultat parintii? au vorbit frumos? sunt lucruri ordonate si clare

cu adultii e intotdeauna greu… dar s-ar putea sa meriti sa ai parte de daruriย  daca anul asta nu ai ranit pe nimeni cu buna stiinta, daca ai mai ramas cu macar vreo doua principii de viata nealterate, daca ai incercat sa “cresti” in ale mintii si spiritului, daca ai fost un om drept in bani sau in dragoste, sau, in fine, daca e prea complicat sa bifezi ceva din enumerarea de mai sus….daca ai fost un om mai Bun decat in 2011.

ma uit la anul care a trecut

zambesc

da, Mos Craciun vine azi

๐Ÿ™‚

bunatatea nu are nevoie de scuze

am o parte a mea pe care nu mi-o poate lua nimeni. partea aceea care se numeste “bunatate”.ย  nu stiu de ce si cum “gena” asta naiva tot creste, parca cu fiecare palma, cu fiecare rana, cu fiecare nedreptate. o fi bunatatea un soi de “monstru simpatic” , care creste hranindu-se cu uratul din ceilalti?! (asta a fost gand de 1 secunda)

in definitiv,ย  raul e cel mai usor de facut, cel mai la indemana. rautatea cauta scuze tot timpul si pretexte ca sa se manifeste. acorda o puternicie de scurta durata si atat de trista. rautatea e miiiica…si jos…si mananca din tine si te face sa nu mai ai nimic special, nimic luminos. si nici macar nu-ti dai seama…

sa fii bun insa, chiar si atunci cand iti vine sa urli iar in carnea si sufletul tau sunt rani …acolo e lupta care merita, cea mai frumoasa, a ta cu lumea, a ta cu tine insuti.

sunt un om bun si inca lupt sa raman asa

………………………………….

alta serie de versuri, care poarta si ele o semnificatie, ca toate cele pe care le scriu…

tu ai vandut marea, m/v alina manole (album dragoste in 3)

am strigat dupa tine, dupa tine-am strigat un secol sau doua…pana te-am gasit

cu tine alaturi am ales sa tac…tu ai vorbit prea mult, m-ai risipit

an dupa an coloram poezii, an dupa an desenam emisfere

tu le-ai luat, le-ai intins pe asfalt si pasii multimii le-au strivit in tacere

ref: tu ai vandut marea mea pe o noapte

un alt rasarit ai avut langa ea

m-ai mintit ca tine fac parte

esti marea lor acum ….nu mai esti marea mea

am strigat dupa tine, dupa tine-am strigat… visul meu colorat, copt de Luna-n amurg

eu te-ascundeam printre scoici argintii, tu ai curs catre mal…

eu unde mai curg…?

ref: tu ai vandut marea mea pe o noapte

un alt rasarit ai avut langa ea

m-ai mintit ca tine fac parte

esti marea lor acum ….nu mai esti marea mea

……………………………………………

de data asta pun si filmare de anul asta, de acum 1 luna

astazi nu vii – versuri si un pic din altele

tot circula stirea cu “blue moon”… de fapt un fenomen de luna plina de doua ori intr-un interval scurt de 30 de zile…asta-noapte era suficient de aproape de pamant incat sa fie far luminos. far pentru navele care nu-si mai stiu directia si pentru cei care-si aduna, de peste tot, bucatile de suflet. da, eu si luna, nimic nou.

a inceput si toamna intr-un fel, si vestea asta circula…eu ma simt blocata intr-un decembrie din alt an, din alta viata…ce zi e azi?

o alta piesa, alte versuri ale subsemnatei, continui seria albumului aparut anul trecut

astazi nu vii – m/v alina manole (album dragoste in 3)

te-am iubit de tot si-n toate…dragoste cu mere coapte

cu copii pictati pe tavan in camera fara geam

eram cu tine, mi-erai tot, desi spuneam ca nu mai pot

te-am iubit cu dracii toti si i-am tras pe roti

ref: te-am iubit de tot si-n toate, tu spuneai “nu se mai poate”

n-aveam timp, nu, n-avem timp, nu, sa gonim pe asfalt, sa ne fie cald

sa citim poezii…si-uite astazi nu vii…uite astazi nu vii…

te-am iubit demult de tot…de la rasarit la nord

ne certam cine-i mai cald sau mai bun sau mai inalt

eram cu tine si atat…cum mi te agatai de gat…si urlai ca un dement

cand spuneam ca-mi esti absent…

ref: te-am iubit de tot si-n toate, tu spuneai “nu se mai poate”

n-aveam timp, nu, n-avem timp, nu, sa gonim pe asfalt, sa ne fie cald,

sa citim poezii…si-uite astazi nu vii…uite astazi nu vii…

un soi de miracol

cand auzi despre miracole uneori esti rezervat. sa fie in mintea omului care le povesteste? sa fie intr-adevar acea incredibila Intamplare? oscilez si eu in gasirea unui raspuns cu atat mai mult cu cat vineri seara am avut senzatia ca s-a intamplat un miracol…altfel nu as fi putut urca pe scena, la modul cel mai…propriu cu putinta. trec printr-o perioada grea. as putea-o descrie si o voi face cand va fi momentul potrivit. astazi insa nu.

fizic nu credeam ca voi putea urca pe scena si sa raman dreapta pe scaun. emotional nu mai zic. apoi a inceput concertul in fata a incredibil de multe suflete pe care cred ca soarta le-a adunat special acolo. cu baietii de pe scena impecabili, cu o energie care imi sprijinea orice nod din gat. cu un sunet perfect pentru care trebuie sa-i multumesc lui Albert. cu mine simtind ca primesc din partea celor din fata mea fiecare zambet sau privire sau serie de aplauze ca printr-o perfuzie invizibila astfel incat sa rezist, pe bancuta mea din fata microfonului. cu intrebari din partea celor din fata mea, ca raspuns la provocarea adresata doar lor. da, un soi de terapie.

dupa ce-am coborat de pe scena am simtit ca tot ce s-a intamplat acolo a fost atat de bine pentru ca binele venea, pentru prima data in ultima saptamana, si din afara mea. pentru ca dupa tot uratul incredibil, aveam o pauza, mica, de Bunatate. vineri seara mi s-a intins un buchet spectaculos de maini fara sa se ceara nimic altceva decat sa fiu eu, cu toate ale mele, in care muzica nu e masca…

nu am cuvinte suficiente de multumire. pentru 2 ore, vineri seara, m-au salvat 100 de oameni acolo in Vama Veche si in acele 2 ore m-am simtit in siguranta, iar asta e un miracol in fata caruia Viata in sine s-a dat un pas inapoi si a tacut la malul marii.

in pasi mici acum trebuie sa anunt si ce vine in materie de concerte.

vineri vom canta din nou in Vama Veche, de data aceasta la inchiderea Festivalului de fotografie “Vama sub Lumini de Oscar“. pentru cei care doresc sa vina la concert si nu sunt cursanti lucrul acesta va fi posibil, in schimbul unui bilet. asa ca portile nu sunt inchise daca sunteti prin zona.

duminica, pe 26 august, vom concerta in apropiere de Pitesti, la muzeul Golesti. e la o aruncatura de bat de multe orase in care sa ajung presupune multe chestiuni organizatorice care nu se rezolva de fiecare data…asa ca daca sunteti in imprejurimi, va astept. ora exacta nu o stiu, sper sa aflu detalii in curand…

va doresc o saptamana linistita, cu oameni Buni alaturi.

(am spus ca voi scrie intrebarile din timpul concertului…se va intampla asta dupa ce recuperez insa chitara si foile, cer ingaduinta inca o zi sau doar cateva ore…si voi scrie si despre concertul lady gaga la care am ajuns joi.)

muzica mea in iarna bucurestiului

povestea pe scurt: oameni faini, liniste, empatie, cald, lumina rosie, emotii (stiu, si eu ma mir ๐Ÿ˜€ ), dragoste in 3

povestea mai lunga…cei care au fost la concert o stiu deja…cei care nu au venit stiu ca vor veni data viitoare si nu va trebui sa le povestesc nici lor cum a fost…

am avut surprize frumoasa: doua suflete dragi pe care nu le-am vazut niciodata la concertele mele live, un pitic adus de la milano, un alt pitic ascuns dupa o coloana si inca multe suflete pentru care concertul acesta a fost o premiera. de fapt, de asta repet uneori povestile pieselor…pentru cei care acum imi deschid fereastra si ma lasa sa intru ๐Ÿ™‚

fotografiile pe AlinaManoleOficial, pagina de facebook, de la Emilia ๐Ÿ™‚

o secventa video a fost pusa deja pe youtube…o postez mai jos

“sharing”-ul prin beton

iarasi am adormit cu greu asta-noapte, pe la 4 inca citeam fel de fel de prostioare pe net, culcusita in pat si incercand sa ignor certurile vecinilor de sus, cu plans si scene dramatice. viata intre betoane inseamna “sharing” aproape pentru orice, de la stranutul din baie pana la (si mai ales) crize nervoase. pe bune ca ii compatimesc…si nici macar nu ma mai deranjeaza zgomotul. am o senzatie de parere de rau si atat.

ieri am mers un pic prin ploaie, fara accesorii, pe sub copaci, catinel asa…n-am gandit nimic, toata energia mi-am concentrat-o pe simturi. o bucurie mica si necesara. e o perioada agitata, am multe pe cap si multe de facut…singura nebunie e fuga mea la cluj si cantatul de una singura.

vineri e concertul BiMS la clubul taranului. piesa lor, “tricoul”, a fost pe locul 1 la guerilla, apoi a coborit un pic, acum iarasi urca spre 1. e meritul piesei si a celor care au urechi de auzit si gand bun de votat ๐Ÿ™‚

sambata la music hall e concertul lui adrian berinde. masa e rezervata, starea de muzica exista,ย  prieteni faini or sa fie. duminica il vor vedea clujenii in diesel club…adica va canta “acasa” ๐Ÿ™‚

pentru zilele urmatoare s-a anuntat mai mult soare…daca iarasi cand ajung la cluj e frig, inseamna ca ceva nu-i bine ๐Ÿ™‚ oricum, pentru bucuresti…sa vina caldurile cele mari! am aer conditionat, m-am scos! numai creierul si sufletul sa-mi fie functionale, ceea ce va doresc si voua.

inca ceva, o recomandare de lectura, mai mult sau mai putin astro-poetica, semnata Vanda

ce putin mai e pana la concertul Sting…

And this river’s done running
And my time will come soon
Carried to the great ocean
By the drag of the moon

Invitatul, vinerea si eu cu ce ma imbrac?!

multumesc tuturor celor care si-au rupt din timp pentru un timp de urari. ziua de ieri a fost incredibila…m-ati coplesit, emotionat…

cred ca este prima data in toti cei 30 si de ani cand in toate cele 24 de ore ale zile s-au intamplat lucruri minunate…de la surprize neasteptate si coplesitoare la mesaje, la telefoane, sms-uri, urari in direct la radio..toate de suflet, toate cu drag simtit pana in adanc.

nu va merit, asta o voi spune tot timpul

gata, ca ma emotionez tare…acum e vremea sa anunt si lucruri legate de aniversarea Lunii Patrate de saptamana asta

seara de joi e sold-out. nefumatorii sunt constiinciosi, la fel sunt si fumatorii care au ales ca joi sa faca o pauza de tutun ๐Ÿ™‚

pentru vineri se mai pot face rezervari la 021.310.80.48 , oricum ventilatia din club face atmosfera foarte ok pentru toata lumea. da, si pentru fumatori, adica si pentru mine ๐Ÿ™‚

inca ceva foarte foarte important!

Invitatul drag sufletului meu la aniversare este MARIUS BATU! sunt emotionata si foarte incantata ca pe scena alaturi de mine, in ambele seri de concert, va urca un artist atat de special, atat de Altfel…de-abia astept! ๐Ÿ™‚ ๐Ÿ™‚

o sa mai fie surprize mici si sper haioase ๐Ÿ™‚

astazi avem repetitia cu toata trupa, se vor stabili detaliile…

evident ca ma tot gandesc “eu cu ce ma imbrac”?! inca n-am habar ce sa fac si cum…

va pup tare

back in life

i’m back! nu de tot si nu definitiv bine. partea grea a trecut. adica cea cu surprinderea cu care m-a luat boala. mirarea s-a dus, acum incepe procesul de manifestare (al ei) si de vindecare (al meu). evident ca “ceva” nu poate sa nu vina insotit de “altceva”, asa ca viroza e insotita de o alergie + probleme la singura masea ramasa nerezolvata + altele.ย  e “chef” pe care-l voi opri curand cu niste analize.

noroc ca ma ajuta metafora in toata perioada asta. in ceea ce ma priveste, a da o alta semnificatie unei boli sau unei imunitati scazute nu tine de ocolit solutii medicale ci de conservare a energiilor nervoase.

o iau metodic, ca sa nu ziceti ca am febra din nou: boala m-a lovit pe neasteptate? m-a! asa se intampla uneori si cu indragostirea: te pocneste de nu te vezi in momentul tau de echilibru. vine insotita si de alte probleme adiacente? evident, ca doar lumea ti se rasuceste pe calcaie. imunitatea e in pioneze? hm…refuza sufletului ce-si doreste multa vreme si sa vezi imunitate scazuta in fatza emotiilor. exista vindecare pentru asta?ย  pentru orice exista. poti cauta un cantec pentru asta? sunt 1500 macar, din care 700 sigur le-a scris bob dylan ๐Ÿ™‚ s-ar putea sa fie curand 1501, dar nu promit premiera nici pe 24 nici pe 25.

precum spuneam insa…i’m back!

n-am putut citi zilele astea si am simtit ca ma usuc…setea de hartie nu mi-o acopera niciun pahar de vin baut tarziu.ย  am reusit azi sa mai citesc una alta pe net….nu m-au multumit. mi-e dor de texte bine scrise, inchegate, puternice,ย  lipsite de mimetism, dupa care sa am o minima satisfactie intelectuala. daca stiti, aruncati cu recomandarea in mine.

am imprumutat (merci, teddy) aparatul impotriva cainilor. daca functioneaza imi fac stoc ca sa nu mor de nervi cand trebuie sa cobor fara lift din bloc. administratia mi-a propus sa sun la politie…o sa fac si asta, la naiba! numai sa ma pun pe picioare.

multumesc celor care m-ati sunat sau mi-ati dat mesaje de insanatosire…nu va merit! eu nici macar nu v-am spus “la multi ani Femeilor” pe 8 martie, sau “betie sanatoasa, Barbatilor” pentru 9…

dodo e tuns mai nou. arata ca un leu in miniatura si cand il mangai am senzatia ca e jucarie de plus. nu, pe el nu am testat aparatul cu ultrasunete ๐Ÿ™‚

da, inca nu e gata afisul pentru concertele de pe 24 si 25. joi fara fumuri, vineri de fum ๐Ÿ™‚ am emotii de carbune incins.ย  dati de stire si nefumatorilor si fumatorilor ca au de ales! surpriza este ca vom aniversa luna patrata si cu cateva concerte in tara… ๐Ÿ˜‰

daca nu ati prins editia de “psiholog muzical” la care am fost vineri noaptea, au aparut deja inregistrarile pe site-ul rra.

tot atunci anuntam ca merg la concertul Sting…mai sunt 3 luni minus vreo 3 zile…astept concertul asta ca pe cel mai frumos si meritat cadou al anului. (pe youtube exista concertul symphonicities de la berlin, tot dvd-ul, splitat in vreo 9 parti…pana il cumparati aruncati un ochi…senzational e omul asta)

zilele fara regrete va doresc!