E bine sa fii spectator

Titlul e cel mai greu de scris, mai ales dupa o pauza consistenta. Tastatura “laptoapei” face fitze, Dodo e miaunit, ma doare spatele –  si asta e doar dimi-ziua de Luni, cadru nu foarte generos de transcris ideile adunate in timp.

Incep cu o poza din vremea concediului de anul trecut. Am nevoie de o vacanta, oricat ar fi de mica. Calatoria muzicala nu m-a salvat de data asta si sunt obosita mult.

alina-manole

Am fost in turneu – fiecare loc are povestea lui si nu voi apuca sa le spun pe toate. Per ansamblu a fost frumos, cald si cu oameni buni alaturi. Iar acesta este cel mai mare castig.

De la intoarcere sunt spectator, atat cat imi permite timpul. Enumar aici, tot intr-un scurt rezumat, iesirile de public:

– concert Virgil Iantu – in cadrul Music Film Festival din Piata Ateneului – un pic neclar ca sunet pe alocuri, un spectacol bun, orchestratii foarte bine gandite pentru conceptul de jazz remake. In plus, aer liber si pasari pe deasupra scenei pentru cine nu vrea sa se uite catre scena printre umeri de spectatori, chestiune valabile si pentru concertul de ieri, dirijat de Tiberiu Soare. 🙂

– lansarea cartii si audio-book-ului Mirelei Retegan “Zboara, zboara, Vrajimaturica” – cine-i parinte de copil sa mearga macar o data la intalnirile cu Gashka Zurli 🙂 Adultul de mine s-a topit un pic la spectacol si – oricate explicatii as da – nu pot sa descriu ce se intampla acolo.

– concert Taxi in Beraria H – sunetul e in continuare altfel decat in multe locuri de concert din Bucuresti; efortul sunetistului propriu s-a simtit asa ca am inteles ce s-a cantat si m-am bucurat de seara, adica am cantat si mi-am amintit cum imi cantau ei in casti acum vreo 15 ani 🙂

– concert Toto la Sala Palatului – s-a scris mult pe tema; cel mai mult m-a amuzat confuzia Toto = Toto Cutugno (?!). Numarul mic de spectatori m-a surprins, stiam valurile de simpatie din alte parti. In ceea ce ma priveste … nu sunt fan Toto, am mers pentru o lectie de muzica pe care am primit-o din plin si care m-a bucurat mult.

– concert Godsmack – Arenele Romane – a fost uau! Un strop de Terana inainte si apoi un show perfect pentru un public care ii cam astepta pe la noi 🙂

Hai ca usor usor s-au legat propozitiile, frazele etc. Greu sa reiei obiceiurile bune ale scrisului… 🙂

Ma uitam mai devreme la subiectele de la BAC – limba romana. Mi se pare doar mie ca-s usurele pentru niste absolventi de liceu? Sau ajustam nivelul pana cand nu va mai conta daca e examen de capacitate sau de bacalaureat? 🙂

E luni. Cine incepe cu scrisul de luni isi va ocupa mai sanatos creierii toata saptamana. Am zis! 🙂

Omul cel bun…al lui Andrei Serban

Am cunoscut oameni fundamental buni. Foarte putini. Incredibil de putini. Poate e cercul meu prea restrans (imi tot spun). M-am minunat de ei si bucurat deopotriva. Doar de doi dintre ei ma mai bucur si acum, in existenta noastra pe aceeasi planeta. De fiecare dintre ei am auzit spunandu-se, romanesc?!, acelasi lucru: “prosti de buni“, cand ei, de fapt, au inima aceea. Si o intelepciune aparte, si o lumina speciala. Si incredibil de multe incercari in care s-au incapatanat sa ramana asa cum sunt. Fundamental buni.

Omul01_foto-Mihaela-Petre-940x626
foto: Mihaela Petre

Povestea Omului cel bun din Seciuan de la asta porneste. De la o exceptie. Una “pacatoasa”. Si are in ea, scriitura lui Brecht, toata schela unei constructii reale pentru destinul omului “defect” intr-o lume care nu are nimic special. Nici macar o criza economica. Are toate personajele necesare pentru ca povara bunatatii sa devina evidenta, clara, privitorului. Are toate ingredientele pentru care nu-se-poate-altfel in ecuatia de destin a exceptiei binelui. Are, si cat de frumos, un alter-ego: masca omului bun trebuie sa fie omul-cu-picioarele-in-asfalt care lupta, pentru a proteja, acelasi Bine, dar cu armele lumii, cele cunoscute, cele care nu sperie, cele care nu arata slabiciune.

Bunatatea e o slabiciune. Probabil singura slabiciune a Frumosului…

Omul cel bun din Seciuan” se afla de astazi, in mod oficial, pe scena teatrului din Romania. Bulandra. In regia lui Andrei Serban. A fost una dintre putine dati cand, felicitand si strangand mana unui creator (de spectacol de teatru de data aceasta) am experimentat o intreaga paleta de emotii. Si un pic de fericire pentru contemporaneitate.

Am ajuns la premiera datorita Andei Pittis, careia ii multumesc cu toata inima.

Plecaciune tuturor de pe scena si din afara scenei, implicati in punerea in scena si in lucrul cu emotiile. Cu emotiile celor care vor intelege cerul intors si vor auzi strigatul de final. Cu propriile lor emotii care au trecut si dincolo de poveste.

Nu, piesa nu e o lectie. Bunatatea nu se preda in mod organizat. Are un alt filon.

Mea culpa de final: sunt cea care s-a ridicat in picioare sa aplaude, in pofida recomandarii  “nu va ridicati in picioare…s-ar putea sa-l deranjati pe vecinul din spate” 🙂 Am apreciat ironia si i-am vazut efectele. Sau, ma rog, m-am manifestat nepoliticos… 🙂

(foto: Mihaela Petre)

Noapte cu ie

Tare frumoasa seara de Sanziene s-a intamplat sa am. Poate pentru ca era Luni. De fapt…nu….sigur pentru ca era Luni si preambul de sarbatoare.

Am vrut sa fiu spectator. Tot imi doresc asta de cand a trecut lansarea albumului cel nou. Si iata-ma pe seara indreptandu-ma catre galeria de arta Galateca, unde avea loc sarbatoare frumoasa, de ie romaneasca. Am regretat din nou ca am ratacit, in multele mele mutari, ia mea cusuta cu rosu, batrana cat satul din care venea. Mi-am promis (si promit rar) sa sun din nou pe unul dintre culegatorii de folclor din zona Moldovei mele, sa-i reamintesc ca vreau ie ca la mine acasa.

Am vazut aseara cele mai frumoase femei. Frumoase pentru ca purtau ii cu bucurie, ca pe daruri pretioase. O parte dintre ele purtau pe cap coronite de flori…cel mai frumos accesoriu cu putinta pentru femei, din toate timpurile…

In spatiul luminos al galeriei s-a adunat energie din frumusete, istorie si muzica. Am cunoscut-o pe Iulia Gorneanu, directoarea galeriei, o femeie speciala, calda si inspirata, am ascultat un discurs mic si delicat al ambasadoarei Finlandei, absolut minunat, am ascultat si discursul Printesei Lia, i-am vazut pe o parte dintre cei care reprezinta proiectul “La Blouse Roumaine”, am avut bucuria sa-l revad, desi cumva si de data aceasta de la distanta, pe invitatul emisiunii Garantat 100% in cadrul careia am cantat…de ziua mea 🙂 , Catalin Nastasoiu, am ascultat muzica serii din care am ramas fara doar si poate, cu amintirea unei doine superbe cantate de Lorena Oltean, am reintalnit oameni dragi si oameni foarte dragi, inclusiv un spiridus de fata – stie ea cine e – am povestit, am adunat putere si bucurie.

Cu baterii incarcate de frumos am pornit apoi intr-o plimbare prin Bucurestiul racorit de noapte. Mi-era dor de Bucuresti pur si simplu, fara drumuri obligatorii, fara destinatii.

Poemul meu de Sanziene il puteti citi AICI 🙂

Restul e poveste, dintre cele de iunie 🙂

Azi m-as purta pe strazi in rochia mea cu maci rosii ca iubirile…

alina manole

s-au adunat cam multe

Incep sa imi placa zilele fara acces traditional la internet. Intru de pe mobil, verific mailuri apoi ma retrag in alte activitati. Cine vrea sa ma gaseasca o poate face prin telefon. Si eu obisnuiesc sa sun, deci de ce sa nu fie si reciproca valabila?

Ce-am mai facut ?

Saptamana trecuta, intr-o plimbare neprevazuta, am ajuns prin Magazinul Cocor. Impresia de inghesuit vine si din lumina insuficienta…doar ecranele de pe exteriorul cladirii mai salveaza cate ceva. Inca se mai amenajeaza magazine, domnisoarele din cele deja existente sunt amabile dar extrem de plictisite (le vezi inainte sa intri in incinta). Prin magazin se plimba lume putina, mult mai putina decat in Magazinul Unirii, pe care l-am vizitat imediat dupa, in cautare de. (da, dupa “de” urmeaza punct)

A! Inainte de plimbarea neprevazuta am petrecut ceva timp in Parcul Copiilor. Pana acum stiam doar partea din fata, cu banci multiple si stalpi nenumarati. In schimb, interiorul arata foarte bine si e bine gandit. Impresia de parc sportiv nu e doar o impresie: numar mare de aparate de fitness, pista de carting, platou de aterizare elicoptere (asta nu e info confirmat), destul de mult beton “salvat” oarecum de portiunea verde din spate, unde troneaza gratare puse la fel de liber la dispozitia doritorilor. Adica la fel de liber precum aparatele pentru exercitii, puse foarte simpatic in perechi.

Ieri am avut filmari pentru un spot la un nou parfum ce va fi lansat pe piata. Rareori se intampla ca lucrurile sa mearga bine pe tot parcursul unei zile de filmare…dar de data asta a mers ca uns. Adela Popescu a fost minunata, echipa de operatori, luministi, tehnicieni la fel, clientii relaxati….combinatie perfecta, ce mai!

Filmari spot - in curand fotografii

Oboseala am simtit doar seara tarziu, dar a fost una fericita, de munca dusa la capat fara probleme.

Marti va avea loc o alta filmare, de data asta a mea in calitate de artist. Impreuna cu Zoia mergem la “Timpul Chitarelor”, unde ne vom juca un pic, asa cum o vom face si pe 22 noiembrie la Cinema Scala. Legat de concertul de lunea viitoare, pot sa va spun ca se munceste mult si pe masura ce trece timpul imi dau seama ca experimentul acesta muzical e una din cele mai grele provocari pe care le-am primit, si eu si Zoia, de multa vreme 🙂 A! Intre timp s-a lansat si concurs pe Foreverfolk pentru platitorii de bilet! Premiile constau in 3 albume “Luna Patrata”! Detalii aici!!

Gata, inchei ca trebuie sa ma pregatesc pentru emisiunea de diseara de la Lynx. Tema de astazi va fi “In calitate de spectator, ce apreciezi cel mai mult la un artist folk aflat pe o scena, fie ea de club sau de sala de spectacole?”. Va astept pe frecventele virtuale de la 6 la 8

Sa aveti o saptamana frumoasa!

oamenii frumosi ai Lunii Patrate

n-am poze cu voi, ca as fi pus pe blog.  tare frumosi oameni mai sunteti! multi si frumosi. oameni de stiti sa ascultati in liniste, in mintile voastre, in sufletele voastre si, cand e cazul, sa radeti, sa aplaudati, sa cantati impreuna cu cei din fata voastra. in plus ati venit pe viscol urat….si unii dintre voi ati stat si in picioare (data viitoare aducem banchete ca sa completam mesele) . am mai avut emotiile astea…demult. cand mi le voi pierde oricum va insemna ca nu mai sunt eu, cea Adevarata.

tare frumosi ati fost! multumesc

p.s. si totusi….cine are poze?!