martisoare de referinta

cand imi amintesc de martisoare, o perioada anume imi vine in minte. eram in scoala generala si colegul de banca era fiul directoarei de scoala. va dati seama cate martisoare primea doamna directoare 🙂 colegul meu lua de la ea (nu stiu daca cu stire sau nu) si venea in clasa cu punguta cu minunatii. “pe vremea mea“, martisoarele aratau oarecum clasic, dar cand dadeai peste unul mai special…era sarbatoare. cat timp am impartit aceeasi banca am primit cate un martisor in fiecare pauza. pe unul inca il mai am, in carcasa de plastic, o floricica vizibila in ambele parti…amintirea aceasta mi-e draga mult si ma induioseaza. cu tot cu amintirea asociata a fetei care nu intelegea de ce colegul ii daruieste atatea martisoare 🙂

un alt martisor frumos l-am primit ani mai tarziu si a fost o carte lasata la usa camerei de camin, ca eram plecata, nu de altceva. imi doream cartea, era obligatorie pentru studiul sociologiei, o am si acum si o pretuiesc pentru ce scria acolo si pentru cine mi-a daruit-o. cu tot cu dedicatie. nu tine de emotii de indragostire, tine de altfel de emotii, de prietenie, mult mai puternice la vremea aceea, care insa nu au rezistat timpului si mai ales distantei.

al 3-lea martisor de referinta e de dupa 30 de ani. momentul a fost frumos si adolescentin, ca o naivitate cu snur alb-rosu.

ma intreb ce imi voi mai aminti la 63 de ani din toate astea. in fine, blog sper sa am si atunci 🙂

(floarea din poza are si ea o istorie…acum sper doar sa mai lumineze ceva din primavara capricioasa a lui martie)

rosu de cires in ochii mei

titlul suna de-a dreptul poetic, adevarul este ca….de mai bine de o saptamana, vorba cuiva, m-am ascuns in cires 🙂 ochiul meu stang are rosu decorativ, de sarbatoare. a pornit de sus si in fiecare zi pata rosie aluneca pe langa iris, inspre jos de ochi (habar n-am termeni medicali). cand ai ochi ‘maro”, ca mine, rosul de langa e de-a dreptul armonios si, desi am surprins ceva priviri inspre mine mai curioase, stiu ca o sa-mi si treaca si o sa regret ca n-am avut o camera foto profesionala ca sa imortalizez momentul. ce efect photoshop?! 😀

azi laptoapa merge prost iar gmail-ul are probleme, noroc ca nu am prea mult timp la dispozitie cu pregatirile casei. e doar tv-ul deschis (asa am aflat ca va ninge de craciun si prin sud…se va implini dorinta oare?!), dodo isteric pentru ca tot apar si dispar obstacole in calea lui…suficient cat sa transform activitatile zilei de azi in ceva suportabil.

ieri am copt si turte pentru prajitura traditionala de Ajun, de data asta am “furat” mamei indeletnicirea (te cam frigi la degete si de obicei ma feresc, dar cum nu mai am de cantat pana la anul….), . astept ziua de sambata pentru impachetat cadouri in hartie lucioasa si cu funde (asta e, bibilesc!)

acum vad la tv ca la anul iarasi se termina lumea. nu stiu daca va fi ca in povestea cu lupul care in cele din urma vine, dar cine are timp sa se gandeasca la final de lume cand sunt atatea de trait? 🙂

detalii bijutericoase si muzicale

n-am povestit de concerte, nici de cel care a fost nici de cel care urmeaza. si trebuie sa povestesc si de ziua de sambata un pic.

o iau metodic 🙂 concertul de la Music Hall a fost concertul lui rosu-verde. asta suna de poveste un pic, nu? cu imparatul rosu si imparatul verde… 🙂 pai a fost asa: eu imbracata in rosu-verde, cablurile chitara/microfon – rosu/verde, primit dar de floare foarte rosie si cu frunze mari si verzi, primit dar cutie de bijuuri verde cu rosu si buburuze pe o frunza, deci rosu cu verde…:) un accent alb de la 3 trandafiri a fost asa, de contrast 🙂

cum a fost concertul pentru cei care nu au ajuns/gasit/dorit? ca artist, locurile noi te golesc un pic de energie. cresc toate consumurile 🙂 locul e fain, mare, poate deveni cozy datorita meselor si taburetelor de piele, sunetul e bun, piticii umbla liberi, iar gazdele sunt simpatice.  atmosfera a fost asa…linistiiita si dragastoasa (cred ca a fost concertul unde am vazut cei mai multi imbratisati) 🙂

urmatorul concert e tot luna asta, pentru ca februarie merita sarbatorit: e capos, bulversant, ba iubeste ba lasa, ba are accent american, ba vorbeste romaneste. in plus, e ‘al mai mic si cred ca si un pic frustrat. compenseaza el prin altele, dar…doar 28?! 🙂

26 februarie 2011, concert “Luna Amantelor” – Alina Manole et comp, Clubul Taranului, ora 21:00 (compania integrala va fi anuntata ulterior)

acuma despre ziua de ieri. discutii faine au fost? au foooost! munca serioasa a fost? a foooost! activitate de creatie a fost? well….din plin. la categoria creatie, am un prieten drag mie care stie sa manuiasca “plastilina” numita fimo, scotand din ea fel de fel de chestii simpatice pe care le cumpar de obicei de pe la targuri. cercei, ineluse, medalioane etc. si ce ne-am gandit noi? sa fie asta pretextul de stat la povesti. si sa ne ocupam napoleonian de mai multe chestii in acelasi timp. adica sa si vorbim, sa ne si relaxam, sa si scoatem ceva cu manutele astea  😀 a durat cateva ore bune. la un moment dat am luat pauza de vorbe, fiecare in patratelul lui (la propriu) de lucru. si a fost la naibii de bine sa nu fie ganduri, sa fie zambet si liniste. o sa va arat si ce telefonul meu nu a stiut sa fotografieze ca lumea (utilizatorul prost, deh) , ca rezultat a 5 ore de activitate.

ne-am premiat monstruos cu ciorba a la alina si o fasole cu 3 feluri de afumatora cu muraturi tot brandul propriu. ca trebuia sa ne hranim si fizicul, nu? 🙂 poze cu mancarurile nu va arat, ca vi se face pofta. (da’ tot o sa-mi deschid eu carciumioara mea cu 7 mese…!)

premiul numarul II a fost un pic de muzica, la doua chitari. am cunoscut ieri o takamina care m-a pus pe ganduri serios…au unele chitari o vibratie asa faina…

bun, am zis de poza? pai sa fie o poza! 🙂

joaca de sambata

sa fie si un pic de muzica…:)

ne vedem diseara de la 6 la 8 la Radio Lynx 🙂 luna patrata -radio

here comes the sun

Buna dimineataaaa! Dimineata cu soare si o dira de avion pe cer. Care cer, culmea, e bleu. Am prins si eu o emisiune de dimineata, se trage cu cornete, motanul a papat si apoi s-a dus pe balcon la cald, am ajuns la concluzia ca rosul din capul meu e “cool” si beau ceai de sunatoare. E liniste, se anunta o zi buna, acum, deh, depinde si de altii nu doar de mine…si gata! Am o stare de zambet si asta-i de la soare, fir’ar el de iubit nestatornic 🙂

Va doresc o zi frumoasaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!

Uite si soarele Ninei Simone

nevoia de rosu

nevoia de rosu nu vine din gri, nici din verde. vine din sec. unele zile au nevoie de pigment puternic ca sa le poti cara dupa tine.  sa aveti o zi buna. mai jos..un videoclip tare fain, ca mai toate cele little dragon., care-mi aminteste de cochiliile mele.