scriu repede repede, a fost atat de fain in seara asta, a fost un “ceva” care la inceput de concert m-a zapacit apoi lucrurile au curs cum numai ele stiu sa curga. imi spunea cineva dupa concert “femeie, nu te mai oferi cu totul, mai lasa oamenii sa respire, lasa sinceritatea la o parte”. nu pot, sa dea naiba, daca nu zic ce am in cap si in viata parca nu e tacamul complet, parca nu e totul al meu. in definitiv toate adevarurile le-am spus in seara asta prin “la laaa la la la laaaaaaa”, restul a depins de fiecare dintre perechile de ochi si urechi dispuse sa auda, sa vada. restul a depins de inimi, de fiecare secret pe care il au de marturisit Insinelui lor.
iarasi o sa aud “vorbe” ca sunt entuziasta dupa concert. pai daca pe scena ma manifest asa, de la piesa la piesa, s-ar duce naibii concertul pentru ca as zambi non stop sau as plange (sensibila, deh) si nu s-ar mai intelege versurile….
e 2 dimineata, la 8 si jumatate plecam din bucuresti catre sibiu, catre festivalul de muzica si poezie. mai fumez un pic, trebuie sa consum energia asta mare din care stiu ca o parte ma va tine treaza in drumul de maine.
dau muzica in casti mai tare, vecinii mei dorm, doarme tot cartierul parca, sau lumea?! 🙂 da, pentru o clipa, una singura, mica de tot, mi-ar placea sa fiu singura insomniaca.
sa va fie dragostea…Dragoste!
alina
p.s. asta imi canta in casti. pentru versul asta “Just what the truth is, I can’t say anymore”