ma uit la radacini

am scanat astazi cateva fotografii de familie. acum stau si ma uit la radacinile mele si ma intreb cum mi-ar fi fost o nastere atunci, pe la 1900 si ceva…

despre bunica mea ar fi multe de spus: o casatorie fara voie si una din necesitatea razboiului, copiii, refugiul din fata mortii, vaduviile, foametea, permanenta reconstructie de camin (daramat de bombe sau de oameni), comunismul, dosarele de chiabur, munca in organizatii legale sau nu la rascruci de sisteme politice, moartea a doi dintre copii, lupta pentru maine, relatia noastra speciala, accidentul, boala, alzheimer, momentul de final.

ii iubesc amintirea ca si cum ar fi plecat putin, numai cat sa ma astepte cu masa de sambata la pranz

cuvintele care ma iau in brate

m-am ratacit astazi printre siruri de carti. am deschis cateva in pagini la intamplare. fraze de neluat in seama in alte dati acum m-au atins pe ochi si gura. se scrie mult despre fericire sau de-abia acum Vad.  am fost fericita pana acum? de cateva ori in zeci de ani. ce om norocos! de iubit am iubit, cand o secunda, cand ani, cand in plus, cand inconstient… de fiecare data cu sinceritatea duratei, o singura data cu fatalism. si iarasi voi scrie ca sunt un om norocos. peste astea, cineva de sus m-a iubit incat sa imi arate limita de ne-viata si sa ma intoarca inapoi.

uite-ma ratacind printre carti…cuvintele ies din pagini si ma iau in brate…vin peste mine toti iubitii, amantii, iubirile cunoscute sau auzite sau simtite si ametesc…

tocmai a fost un cutremur

tocmai a inceput un razboi

eu ….ametesc de gandul fericirilor viitoare

vine ziua mea