cuib

locuiesc din ce in ce mai departe
si mai sus
daca strecor mana printre amintiri
pot sa trag de linia orizontului
pana devine arc
in locul asta ma simt ca o delta
cu aorte deschise precum niste canale
pe care sa treaca tutun, poezie si pasari
si din cand in cand cate un om
cu vesta de salvare

uneori lucrurile din jurul meu
se transforma in puncte
ca si cum m-as indeparta de mine in mine

locuiesc
in cel mai departe
si cel mai sus
si cel mai temator
gand al tau

meteorit

sa mai fie scris si despre viata, despre ceea ce e dincolo de munca, dincolo de drumuri, concerte, fotografii, e-mailuri obligatorii. parca numai despre asta am povestit in ultima vreme. si acum fac o pauza, trag aer in piept si … la la…lalalala….(nu, nu smiley, ci “adevarul” lui manole).

imi fac, in mod constient, cat mai putin timp pentru statul cu mine in forma de singuratate agreata, cea constructiva sinelui: de adunat ganduri, impachetat inutile lucruri, pus puncte acolo unde trebuie. ma aman de la o zi la alta, compensez asfaltul prin rasfat cultural. ma refuz cumva. imi blochez (inca un pic) mersul in adanc.

pe de alta parte imi convine rolul de observator. undeva, intre femeie si artist, realizez ca in perioada aceasta prea putine mai ajung cu adevarat inauntru, dintre cele din viata civila, ca bucuriile legate de concert sunt alta istorie…

hm…da, vad un pattern, nu ma voi speria, e doar sezonul de acumulare. ce va iesi din asta…habar n-am. poate inca un cantec, o decizie buna, un meteorit… 🙂

maine am concert.

(p.s. poza e cam singura civila din ultima vreme pe care sa o am in calculator. e de la craiova cand stateam de vorba cu un om frumos)

final de film

multi multi ani in urma inregistram cu reportofonul ultimele minute din filmele care-mi placeau. inca nu se inventase web-ul. acum, daca as avea timp mi-as face o selectie de finaluri de filme bune. unde final ar insemna ultimele 30 de secunde. ultimele cadre storc regizorul, scenaristul, actorii si daca mixul e bun, atunci filmul Ramane.  unii se straduiesc doar pentru ultimele frame-uri. dar ii identificam usor si-i eliminam din schema.

nu-mi plac filmele reloaded. continuarea unui film implica ideea de serial, desfiintand conceptul initial. matrix? s-a anulat prin continuari. asa, a ramas in istorie (a mea, subiectiva) prin efectele speciale.

de fapt as fi vrut sa scriu despre finaluri de relatii, de orice tip, amoroase sau profesionale. si sa spun ca unii prefera sa traiasca in soap opera, altii ard scenariu dupa scenariu….dar nu mai bine ne uitam la un film bun?

film vazut de curand pe care il dezavantajeaza trailerul si care a reusit prin unele parti sa ma surprinda

film vazut demult dar pe care il iubesc, ca asa-l iubesc eu pe almoldovar