Intamplarile Lunii Patrate de Dragobete

alina-manole-concert

Nu a fost o zi ușoară. Eu cu hipersensibilităţile mele de dinainte de concert, cu probleme de comunicare de zici că s-a supărat Mercur sau vreo altă planetă pe mine, cu haos, cu programe amestecate, cu rău fizic, cu scenă de pregătit (mulțumesc, Teddy pentru sunet) și multe altele. Știţi voi zilele acelea în care ai vrea să meargă lucrurile într-un fel și e fix altfel? Așa a fost! Până la ora 20:25. Apoi s-au descâlcit toate. A apărut un contur de Lună în care am pus, împreună cu toţi cei care au venit (slavă Cerului că am încăput!), toate lucrurile bune din Univers. În pregătirea noului album, să cânţi în faţa atâtor oameni cântece în premieră este un exerciţiu extraordinar pentru ce știi că te așteaptă. Ne așteaptă pe mine, pe Raul, pe Adi și încă o mână de muzicieni cu care vom lucra în studio și la lansare.

Acum stau pe un scaun în bucătărie, Dodo-motanul îmi ocupă papucii (picioarele mele sunt pe calorifer), fumez o ţigară normală, mă uit la freziile albe pe care le-am primit și am senzaţia că nu am ajuns cu totul acasă. Am rămas undeva între scenă și mine, cu iarna lui Dragobete ce se topește în braţele mele de la atâta bucurie. Știu că mi-e foarte foame, că trebuie să iau antiinflamatoare să tacă durerea și că mâine pot dormi până târziu. Și mai știu că sunt un om norocos la oameni.

Plecăciune și Drag tuturor!

Cine vrea să mă mai vadă poate să o facă în contul zilei mele de naștere și la aniversarea de 6 ani a spectacolului Joia Păcătoșilor pe 30 martie la Teatrelli. Va urma o pauză de apariţii scenice (cu JP sigur până în toamnă) întrucât trebuie să intru în piele de producător și să organizez tot ce ţine de albumul nou: studio, producţie, lansare și fonduri pentru acestea, care nu sunt puţine. Dacă știţi susţinători culturali, să le spuneţi că e o nebună cu Luna Pătrată căreia nu i-ar strica o gură de oxigen 🙂

Dodo mă trage de mâneca. Cică scriu prea mult.

Gata. Tac. 🙂

Jurnal de album – fila 10

Iarasi n-am mai scris demult si se aduna cuvinte cam multe in jurnalul de album.

Pe 2 mai, fix cu 1 luna inainte de lansarea oficiala, am ascultat pentru prima oara albumul asa cum va fi el pe disc. Pana atunci am tot lucrat impreuna cu Victor pentru una sau alta din ale bucatariei de studio. Asta a insemnat sa trag chitari adiacente, sa periem track-uri etc. Pentru una din piese (nu spui care) am gasit un final care initial nu-mi venise in minte….ce mai! munca in toata regula! 🙂

Pe 2 mai insa, desi furata din Bucuresti si dusa la mare (cica sa lucrez sarat, ceea ce s-a si intamplat), am primit piesele si m-am pus pe ascultat.

Cine a facut vreodata paine si a scos-o fierbinte din cuptor…cine a facut vreodata un colier si apoi l-a pus la gat…cine a desenat coperta unei felicitari si apoi a trimis-o catre cineva drag (si exemple ar mai fi) intelege emotia si bucuria mea mai bine un pic.

Am plans, am ras, m-am fastacit, m-am inrosit, m-am concentrat pe ascultare, am analizat, apoi iarasi m-am bucurat.

Apoi mi-am revenit, am mai dat telefoane, am mai scris 47 de e-mailuri … 🙂

Acum stau si ascult versiunea 2 de final, ca sa zic asa. Au mai fost mici-minuscule-micro modificari.

Partea complicata ma asteapta in noaptea asta insa. Trebuie sa fac ordinea pieselor si…well….asta-i greu! Pentru live mai e cum mai e, pentru un album despre care stii ca ramane pentru totdeauna….asta-i greu tare!!!

Dupa ce stabilesc ordinea mai am de completat 4 documente, ca asa-i in productie. Piece of cake…. 🙂

Cu drag pot sa anunt ca pentru album  am primit sprijinul frumos al unor prieteni care au un hotel dragut in Vama Veche, unde poposesc in fiecare an de ani buni incoace. Liniste, curat, verde, cosy, camere dragute. Cand vreti sa ajungeti in Vama puteti sa alegeti linistit locusorul asta (ale carui preturi sunt indecent de mici pentru ce mai stiu in “statiune”, dar aici nu vreau sa inteleg de ce, doar sa ma bucur 🙂 ) si pentru cafeaua turceasca si pentru biblioteca din receptie (daca nu ati luat carti de acasa) si pentru alte lucruri care sunt specifice si pe care va lasa sa le descoperiti la fata locului.

Tot pentru album si-a oferit sprijinul si Atelierul MooZ . Mooz e loc magic de inventat tricouri, esarfe (unele fiind favoritele Corului Madrigal 🙂 ) , bijuterii si, mai ales, obiecte superbe mozaicate (mese, casete, veioze…ah…veiozele…). Mooz va fi prezent la lansare si apoi ma va insoti in multe locuri. Pentru ca meritam 🙂

Voi mai vorbi despre prietenii acestia care au ales sa ma ajute, asa cum voi mai vorbi si despre Alex Ciuca (hoinaru pre numele lui de scena blogging) si care a tras de mine (tot el!) sa schimbam site-ul alinamanole.ro . De aproape 2 ani tot vorbim despre asta. Am amanat de parca era vorba despre mers la medic 😀 In cele din urma ne-am “prins” reciproc la o intalnire face-to-face si acum site-ul are o minunata pagina care anunta faptul ca se lucreaza 🙂

Voi mai vorbi si despre Raluca si Raul, care desi sunt la Varsovia, s-au gandit ei asa ca sponsorii romani de cultura sunt inexistenti si mi-au facut cadou de ziua mea 2 piese de pe album 🙂 Ce oameni, domnule! 🙂 De Vlad Eftenie nici nu mai zic! 🙂

Lista de prieteni care nu spun doar “sunt alaturi de tine” (Mirela a scris frumos despre asta… cititi articolul) o sa fie prezentata si in urmatoarele file. Nu sunt multi, dar sunt “pe neasteptate”, ca Luna mea Patrata, si ii iubesc tare.

Si voi mai scrie un MULTUMESC mare fiecaruia dintre cei care cumpara bilet la concertul de lansare. Mai sunt 23 de bilete. Ar trebui oricum sa va multumeasca si statul roman la care merge cam 40% din valoarea biletului… ce?! nu stiati? 🙂

Avem asadar 11 piese…piesa numarul 1…

 

 

o datorie

am ramas datoare si cum niciodata nu se intampla asta o sa incerc cateva vorbe despre concertul “lady gaga” din romania. cred ca producatorii de spectacole romani ar fi trebuit sa fie acolo…plus o buna parte din artisti. pentru ca da, chiar cred ca orice produs atat de bine vandut merita un ochi atent asupra detaliilor care-l fac sa functioneze. si in timpul concertului mi-am dat seama si de ce. in primul rand pentru ca nu e concert, e un… musical in care povestea imbraca artistul si-l amesteca in generalul spectaculos. mai conta cat din live e live si cat e suport digital? sincer, nu. scenele erau bine inchegate, sunetul foarte bun, decorul spectaculos, filmarile pentru ecran impecabile (un astfel de montaj de live nu am vazut niciodata). “comunicarea cu publicul”, atat de importanta pentru o parte din public atunci cand vine vorba de concerte de stadion (?!) : plina de clisee savuroase, pe alocuri emotionante, pe alocuri jucause, adica fix ce trebuia pentru a fi bifat impecabil si acest punct. intre “tablouri” a existat un moment in care muzica si artistul principal au contat mai mult decat in oricare alt moment al show-ului: LGaga cantand “princess die” . asta asa, probabil ca sa se demonstreze un pic carcotasilor ca artista are voce…

una peste alta, intamplarea concertului a meritat enorm pentru ca da, oricat ne-am plange de unele lucruri sau am stramba din nas pentru ca nu sunt destinate fibrei noastre culturale, trebuie macar sa fim suficient de deschisi la minte incat macar sa vedem despre ce e vorba….

urmeaza concertul red hot chilli peppers, alta structura, alt gen de muzica, alta productie. sunt curioasa foarte…

si mai urmeaza si concertul meu pe 7 septembrie in Bucuresti 🙂

si cu si fara

a fost fum de tigara? n-a fost! inauntru. pe hol, alaturi de inca vreo 6 fumatori, am prestat corespunzator. ne-au fost asigurate si conditii de altfel, paturici, o ciuperca…a fost bine, ce mai! 🙂 inauntru curaaaat si fara perdele de fum…sper ca s-au simtit bine cei care nu (mai) fumeaza 🙂

imi pare rau ca iarasi nu au fost locuri destule, mai ales pentru cei care au sunat in ultima zi. imi pare bine ca se intampla ca la fiecare concert sa se sune din timp si sa fie plin si frumos…pentru cei care pe 24 februarie (de Dragobete) vor dori sa petreaca alaturi de noi o seara frumoasa, ii anunt ca vom fi pe scena Clubului Prometheus din Bucuresti (piata Natiunilor Unite, e un bloc urias si la parter/subsol e un club taaare frumos…). se va fuma 🙂 avem si surpriza la purtator 🙂

multumesc celor care vin la concerte si cumpara albume. daca ACTA va face obigatorie circulatia legala a informatiei muzicale (la ea ma refer in calitate de artist) nu pot decat sa ma bucur in calitate de producator al materialelor mele discografice pentru care investitiile sunt de fiecare data consistente, pornind de la inregistrarile de studio pana la productia efectiva, tiparul carcasei si, evident, taxele platite pentru a le putea scoate pe piata si toate taxele de dupa aparitie. regulile supravietuirii unui artist care doreste sa fie in legalitate nu-s usor de respectat. poate de aceea unii artisti inca poarta dupa ei albume scrise la calculator, cu un tipar facut pe o imprimanta. si chiar daca pretul unui album “alina manole” este similar cu al celor “home-made”, nu exista rabat de calitate. asta e un pitic de-al meu…

voi mai scrie pe tema.

revenind, azi,pe la ora 3 si ceva, cred ca vom aparea pe national tv in editia speciala “valentine’s day” a emisiunii corinei chiriac. daca tin eu minte bine, am intrat spre finalul emisiunii…eram prea emo sa-mi aduc aminte 😀 tot azi la 6 e pariu pe prietenie si sper sa ajung desi spatele meu nu functioneaza mai deloc. maine voi ajunge la concertul lui cosmin vaman, un tanar simpatic din iasi (oras in care vom canta si noi fix duminica viitoare), al carui stil e asociat puternic cu cel al lui dan teodorescu de la taxi. cum imi place dan pentru desteptaciunea textelor, nu pot decat sa sper ca voi asista la un concert smart de la inceput pana la final. preview am avut intr-o vineri noaptea, cand cosmin a fost invitatul lui andrei partos. ma duc pregatita deci sa analizez. cosmin, pazea! 😀

pentru cine doreste sa vada poze de la concertul nostru de ieri, il invit sa dea un ochi pe doua albume foto 🙂 nu uitati sa dati like paginii oficiale, ca sa putem lansa niste concursuri 🙂