Sezonul de insomnii

alina-manole

Sezonul de insomnii a inflorit inaintea pomilor, asta e primavara, iarasi ploua cat sa ascunda verdele, exclamam deja de uimire, cei care ne uitam in sus sau in perspectiva, avem magnolii, tufe si iarba, dar parca nu simtim intre dinti crud, nu inca, azi e soare cat de cat, cine stie cat il tine, insomniile cu ceas pus sa sune sunt cele mai greu de suportat, iti pacane ceva sub perna si in vis parca-i bomba sau metronom, orice devine interpretabil, mai ales in ameteala somnului care nu vrea sa plece daca de-abia a venit, motanul nu mai intelege nimic, noroc ca aude si el cum suna alarma si incepe sa miaune, te tarasti din pat in timp ce o parte din tine iti spune ca e in regula, mai poti sa stai 5 minute, da, 50 de minute, nu se intampla nimic daca 50 de minute stai, noroc cu cafeaua, noroc cu laptele pentru cafea ca raceste cat sa iei prima gura cat o jumatate de cana, cine te-a pus sa pierzi la un moment dat sirul orelor stand la palavre ca uite, de atunci totul s-a transformat in veghe, veghea de primavara undercover, radioul te enerveaza dar e bine sa fii nervos ca asa pleaca somnul, adica nu pleaca, se aduna din tot corpul intr-un singur punct din tine, va pulsa acolo pana spre dupa-amiaza cand vei da orice pentru 5 minute, atunci nu te vei mai putea gandi la 50, buna dimineata, pana atunci mai e, sa inceapa ziua, pleci cu drumul ca si cand ai pleca din tine.

380

un trifazic la doamna ca mai are un pic si se intampla scurt-circuite in cartier. 220-ul nu-mi mai ajunge, e clar, pentru incarcarea bateriilor.

insomniile stau bine-merci in noptile mele. norocul meu e ca soarele apare mai devreme si am inceput sa prind rasarituri minunate.

de insomnii profita activitatea de comunicator si designer. sociologul se uita la mine din oglinda, artistul se activeaza numai cand repeta.

de duminica incoace se intampla lucruri frumoase. oglinda cadou cumparata si montata (pentru mine oglinda e ca televizorul, optional, in prima seara m-am speriat trecand pe hol… :D), bilet la Peter Gabriel (cadou primit in seara de luni de la Emilia, Luciana si Anamaria), ieri un telefon si invitatia ca vineri sa inregistram pentru emisiunea Garantat 100% (ma bucur tare!). nu, nu stiu cand se va difuza emisiunea care sa includa momentul nostru. n-am intrebat. 🙂 ceea ce stiu sigur este ca mergem in formula in care am inregistrat albumul nou: Alina Manole (alt solist n-am avut 😀 ), Raul Kusak (pian), Claudiu Purcarin (tobe), Dan Nicolau (trompeta), Adrian Flautistu (contrabas)

saptamana se va termina cu concertul de la Teatrelli, sold-out. plecaciune si drag cumparatorilor de bilet!

intre timp sunt o multime de detalii de care trebuie sa ma ocup in legatura cu lansarea de album. atat de multe ca, la un moment dat, vazandu-ma din exterior, mi-am dat seama ca e bine sa ma abtin cand sunt intrebata “ce mai fac”.  vai de prietenii mei! le fac capul calendar! 🙂 cer iertare anticipat! 🙂

saptamana aceasta sper sa pot anunta data de lansare a albumului. planetele trebuie sa fie aliniate corespunzator insa…

saptamana viitoare sigur voi anunta inca ceva, care tine de zona profesionala 🙂

anunt de acum, ca tot mi-am amintit, ca spectacolul “Joia Pacatosilor” va avea inca o reprezentatie in aceasta primavara, in luna aprilie. tot in bucuresti, nu mai am cum sa plec de-aici prea curand…

pentru ca poate va plictisiti seara acasa in timp ce eu muncesc (vai, cum suna asta!! 😀 ) va anunt ce evenimente sunt in perioada urmatoare in Puzzle:

– 21 martie – concert Blue Nipple Boy
– 22 martie – Fun & Dance Night cu Sanziana si Trupa Lucky 13
– 24 martie – “Cantice’n Cerc” – Raul Kusak/Adrian naidin – reinterpretare jazz Maria Tanase
– 27 martie – “Cea mai frumoasa…” – concert Marius Batu(Poesis)
– 28 martie – trupa Modiwo – pentru prima data la Bucuresti – world music
– 29 martie – Fun & Dance Night cu Silviu Pașca | The Guy
– 30 martie – concert Proiectul Tivodar
– 4 aprilie – concert extraordinar Speak Floyd
– 5 aprilie – Fun & Dance Night cu Desperado
– 10 aprilie – concert Partizan
– 11 aprilie – concert Coma light (acustic)

am scris aproape dintr-o suflare (doar cat aerul inspirat, cel expirat vine dupa ce apas “publish”)

poza acestui articol imi aminteste de momentele in care las totul balta si cant. abia astept ziua de sambata! 🙂

sa aveti primavara faina si sanatoasa!

a doua cafea

imi rezerv cafeaua a doua a zilei pentru un gand inapoi, spre spectacolul lui Nicu Alifantis de la Opera. imi amintesc fragmente aparte, apoi vine impresia de ansamblu peste mine si apoi … kamadeva. spectacol ca un tablou incastrat intr-un bob de orez, cu toate detaliile posibile. zambesc la gandul asta. am cateva repere de profesionalism in muzica romaneasca. am putine momente insa cand inca de la inceputul unui spectacol ma emotionez ca naiba si nu stiu daca sa zambesc sa plang sa sar in sus. sau poate sunt fan? 😀 acum ascult albumul Mozaic, album elaborat, am cel putin 3 piese care-mi plac  mult mult mult. inca nu m-am rupt suficient de auditia efectiva astfel incat sa pot sa si lucrez in acelasi timp, de asta prefer sa scriu pe blog desi ma asteapta un document de corectat…

eclipsa si luna plina m-au dat peste cap si am avut migrene in diverse stadii. acum mi-e bine (in fine, cam de ieri a inceput sa fie bine) si sinapsele functioneaza normal. am de luat decizii in care teoretic primul plan imi apartine. nu e usor niciodata. noroc ca am timp de gandit si analizat.

citesc in ultima vreme Saramago, ma copleseste pe alocuri, ma bulverseaza, ma apasa, ma irita, ma face sa izbucnesc in ras sau sa spun “ok, la asta nu ma gandisem”. diana a avut dreptate: pe scriitorul asta il poti iubi sau nu, nu exista cale de mijloc.

am avut, tot in ultima vreme, etapa “activul primavaratic” 🙂 am ordonat lucruri, am aruncat, am donat, am eliberat, am curatat, am impachetat iernile, am facut loc. dodo bulversat, ca orice motan care stie exact ce repere si-a luat pentru cat mai putina miscare. in fine, nu doar el bulversat 🙂 inca mai am de rezolvat cu chestiile mici, acelea mici de tot care ocupa spatiul fara sa-ti dai seama, de la tuburi cu spuma de par la tus de pleoape care nu-ti mai place. si sunt prea feminine toate ca sa deleg… in plus, vine sectorul de cercei, bratari, coliere si accesorii care (nu stiu exact cum 😛 ) se amesteca si se incurca si se….de capul lor.

a! mi-am numarat rochiile. 31. trebuia sa fie numar prim, ma bantuie numerele prime, am si notat odata cate mi-au marcat existenta. nu pot sa renunt la niciuna dintre rochii, fiecare are istoria ei, mai mult sau mai putin publica. unele le-am depozitat – isi au locul fie in alt anotimp, fie in alta conjunctura de viata.

astazi la 12 aerul era inca proaspat, ca in diminetile de vara pe la 7 si jumatate. am inspirat adanc, mi-am pus ochelarii de soare si mi-am trimis o ocheada, narcisista, intr-un vitrina de magazin. mi-a placut bruneta imbracata in albastru 🙂

prostioare 🙂

reanunt, serios, ca joi ne putem vedea in bucuresti. eu va cant, voi va ganditi la ale voastre. poate si vorbiti cu voi, dar in gand, ca cine stie ce adevar iese afara si asta, din cate stim, nu trebuie sa se intample.

muzica ce insoteste a doua cafea…

seara, dimineata, un copac

aseara – ziua teatrului si concert Nicu Alifantis la Excelsior. l-am vazut pe Nicu Alifantis in multe ipostaze de scena. insotit sau nu de instrumentisti sau backing-vocals. aseara, la excelsior, l-am regasit de “capul lui”, intr-un semicerc al chitarelor sale, mai mici sau mai mari, patrate sau intrate la apa 😀 a fost un concert suav, delicat, tandru. concert de “alifantis” pentru piesele vechi, concert de “om” pentru emotiile ce ni se trimiteau in valuri de pe scena, concert de “viitor album” pentru ca am audiat si 3 piese noi (una dintre ele mi-a placut mie tare tare), concert de “grec” pentru ca una dintre piese e “cumva” 🙂

dimineata: dupa seara linistita si cuminte, m-am trezit ca o prichinduta cu motan in brate, cu pofta de “facut-ceva-si-nu-stiu-ce” in afara de treburile deja stabilite. avand de facut un drum ma trezesc fata in fata cu un copac inflorit, primul pe care il vad pe anul asta. ce sa mai zic? zambet pe chip si gata, sa curga ziua cu totul, parca am inviat, ma simt de parca as fi la inceput de luna, saptamana, viata.

spor la treburi! 🙂 ne vedem vineri la concert, la 9 seara, la clubul taranului. in afara unui invitat aparte (inca ma mai gandesc daca sa va spun cine), pot sa confirm ca pe scena vom fi in formula: alina manole (voce si chitara), adrian cristescu (clape), tudor olaru (bas) si claudiu purcarin (tobe). nu uitati de rezervari, costa 1 minut, vreau sa stati comod 🙂 (0213108048)

sistemul primavara-vara

saptamana aceasta am liber la orice si mai ales la munca. nasol e ca am si liber la organizat dulapurile pentru primavara-vara si la sters geamurile si la facut ordine si curatenie, ceea ce ma umple de respect cand ma uit in oglinda dimineata. eu fata de mine adica 🙂

din toate administrativele, cel mai mult imi displace partea cu hainele, reorganizarea, rearanjarea. sistemul dupa care au fost ordonate in toamna a fost uitat (da, exista un sistem). toate sunt alandala si trebuie sa scot tot ceea ce nu cred ca imi va mai trebui in urmatoarea perioada. ajung la cate un pulover si ma intreb: dar daca plec la munte in iunie?…nu-mi trebuie si ceva gros? hmm…pai si cum sa-l pun in sac? sau il pun totusi in sac dar deasupra….? si cum nu uit unde l-am pus (ca sunt mai multi saci)? oare sa scriu pe el? sau mai bine fac un sac de haine groase pe care sa le denumesc “in caz de urgenta”? … povestea asta dureaza pret de cateva secunde obositoare. in plus, stau in picioare in fata dulapurilor, scot tot pe pat, incerc sa le pre-sortez si ma aplec, iar procesul dauneaza crunt coloanei mele obosite. dupa 20 de minute fac pauza. cu tigara cu tot. ma asez pe scaun si scriu pe blog. intre timp gandesc un nou sistem. 🙂

si ascult si pe omul asta, ca imi place mult de tot

primavara cu “drosofile”

la inceput am tot rugat iarna sa vina, cu zapada si tot tacamul. ne-a scos limba, ne-a lasat pe uscat de craciun (pe noi astia din bucuresti mai ales), de revelion nici nu mai zic. apoi s-a pornit sa ne bruieze psihic vreo 2 luni si jumatate (ca tot a nins ieri dimineata). acum ne rugam de primavara, doar-doar, si vin specialistii si ne spun ca sarim intr-un 20 de grade brusc duminica, revenind apoi la un 13-14 cu ploi si vantulet saptamana viitoare. propun sa nu ne mai dorim nimic referitor la vreme si sa o lasam de capul ei, ca tare mi-e ca tot valul de dorinte impreunate zapacesc norii si curentii de aer…

si daca e legat de primavara si de explozia de hormoni, va anunt ca un articol aparut astazi spune cu profunda stupoare stiintifica: masculii din gama “musculitei de otet” isi inghit amarul cu alcool daca nu reusesc sa “intelegi-voi-ce” cu femelele. daca ar fi sa ma iau dupa descoperire, creierul mustelor nu difera cu nimic de. da, dupa “de” nu am scris niciun cuvant, asa e. am pus punct, ca iarasi zice lumea ca “ii” persecut…(desi, martori imi sunt cei care vin la concerte ca nu e asa)  😀 in articol, o fraza dementiala: “Oamenii de ştiinţă au pus un eşalon de 24 masculi de musculiţe de oţet în două situaţii-limită.” 😀 😀

va anunt o situatie deloc limita, ci aniversara. la finalul lunii martie aniversez 3 ani de folk-jazz sub Luna Patrata. 🙂

blenderul cu scame

uit sa platesc chestii. de exemplu uit sa platesc hostingul web, o data la 6 luni. apoi ma agit teribil, rezolv, dar ma intristez un pic pentru ca habar n-am cand au trecut ultimele luni.

nu ca as sti cand a trecut ultimul an…iata ca e din nou martie, acusi vine ziua’mi de nastere, lucruri se intampla cat sa nu mai pot si nu legate de asta. la finalul lunii lansam un album (nu, nu al meu, voi da detaliile la timpul potrivit), pana atunci se intampla un concert Timpuri Noi (maine, joi, in B52) si un concert BiMS (joi, 22 martie). NU stiu in conditiile astea cand voi mai face si eu un concert de luna patrata, desi se implinesc 3 ani acusi de cand urc pana la luna, o iau de acolo, o tai bucatele si incerc sa va daruiesc fiecaruia un pic 🙂 Astept managementul sa rezolve.

cica incepe vremea buna (sar si eu de la una la alta…). aseara, in atelierul mecanic, un domn binevoitor (nu de la un domn si fii 😀 pt cunoscatori) anunta temperaturile mari ce vor veni cica sambata si duminica si era atat de bucuros ca m-am intors la roma instant si la mersul pe jos fara geaca de iarna…

am vazut si ceva ghiocei in piata, “sigur cu radacina“, “rezista domnu’ rezista“…poate domnul ca floricelele alea nu prea cred…dar pentru n-am cules niciodata ghiocei direct de la sursa nu o pot invinovati pe vanzatoare…

acum ma pregatesc sa scot nasul din hartii, mai sa rezolv una alta, mai sa cred ca e miercuri fara treaba.

martisoare de referinta

cand imi amintesc de martisoare, o perioada anume imi vine in minte. eram in scoala generala si colegul de banca era fiul directoarei de scoala. va dati seama cate martisoare primea doamna directoare 🙂 colegul meu lua de la ea (nu stiu daca cu stire sau nu) si venea in clasa cu punguta cu minunatii. “pe vremea mea“, martisoarele aratau oarecum clasic, dar cand dadeai peste unul mai special…era sarbatoare. cat timp am impartit aceeasi banca am primit cate un martisor in fiecare pauza. pe unul inca il mai am, in carcasa de plastic, o floricica vizibila in ambele parti…amintirea aceasta mi-e draga mult si ma induioseaza. cu tot cu amintirea asociata a fetei care nu intelegea de ce colegul ii daruieste atatea martisoare 🙂

un alt martisor frumos l-am primit ani mai tarziu si a fost o carte lasata la usa camerei de camin, ca eram plecata, nu de altceva. imi doream cartea, era obligatorie pentru studiul sociologiei, o am si acum si o pretuiesc pentru ce scria acolo si pentru cine mi-a daruit-o. cu tot cu dedicatie. nu tine de emotii de indragostire, tine de altfel de emotii, de prietenie, mult mai puternice la vremea aceea, care insa nu au rezistat timpului si mai ales distantei.

al 3-lea martisor de referinta e de dupa 30 de ani. momentul a fost frumos si adolescentin, ca o naivitate cu snur alb-rosu.

ma intreb ce imi voi mai aminti la 63 de ani din toate astea. in fine, blog sper sa am si atunci 🙂

(floarea din poza are si ea o istorie…acum sper doar sa mai lumineze ceva din primavara capricioasa a lui martie)

sms-urile mele

cand telefonul e un fel de mini-mini notebook, orice defectiune te incurca teribil. al meu e un C6 simpatic, al carui display a incetat sa mai vrea atingeri inteligente. aseara am descoperit ca pt c6 aveam cablu “pus bine” si azi m-am apucat sa descarc informatiile, ca doar nu-l voi duce in service cu toate cele. si aici intervine drama. ca un mic harciog pastrez sms-uri cu tona. si primite si trimise. poate si pentru ca vreau sa-mi aduc aminte, poate si pentru ca vreau sa am argument (verba volant, scripta…). ce sa fac insa cu toate sms-urile? initial am avut tendinta sa le copiez cumva. apoi, dupa ce le-am citit pe toate (aproape 1000, adunate in niste ani), mi-am dat seama ca nu mai vreau sa le salvez, sa le export, sa le…orice. azi le-am simtit ca pe un balast si am decis, curajos de altfel si atat de atipic, sa sterg tot. de tot. ca poate asa uit unele lucruri, a caror importanta sper sa mai scada in timp si fara sa-mi amintesc fel de fel de lucruri citind cuvinte… delete-ul a devenit eliberator, a eliminat un bagaj (sau 2, 3…). acum ma intreb serios cand imi voi curata adresa de e-mail, in care am mailuri din 1999…

nevoile de renastere stiu ca se nasc primavara…

de-as putea sa-mi trimit un e-mail sau sms din viitor…:) sa scriu “acum esti asta”…pe acela sigur l-as pastra.

relocat de nevoie

dat fiind faptul ca in dormitor e temperatura de frigider cu tot caloriferul deschis, m-a facut sa-l declar teritoriu sinistrat. caloriferul nu l-am inchis de tot de teama sa nu se sparga de frig si am revenit la bunul obicei al sarbatorilor de craciun mutand totul in sufragerie spre bucuria lui dodo care se vede cu tot ce-i place la indemana. adica si cu haine si cu pilote si perne si cu cald de om pe timpul noptii. dimineata m-am trezit cu el amusinandu-mi fruntea…ca m-a mieunat sa deschid ochii nu mai e cazul sa spun 🙂

soarele de azi m-a binedispus oarecum. cred ca voi aprecia mult mai mult primavara care va veni “odata si-odata”. era sa zic in martie, dar mi se pare ca martie e atat de aproape…si de fapt…chiar este…in martie fac 3 ani de cand …”luna patrata”….3! nu stiu cand a trecut timpul. hai ca ma si balbai…

am laptoapa noua. tuturor celor pe care i-am chinuit cu intrebari si dileme legate de hp versus lenovo, i3 versus i5 si altele de gen le multumesc de rabdare.cand imi voi cumpara chitara nu o sa-i mai chinui…tot pe ei 😀 (tot visez la acea chitara despre care scriam si pe fb…ooof, mama ei de chitara….!). legat de laptoapa, cele multe procesoare merg bine, editarea de film nu e testata inca dar sper sa se intample asta in “uichend”, dupa concertul de la CT. pregatesc ceva video, zic eu frumos 🙂

daca imi voi repara si telefonul va fi minunat…totul e sa gasesc cablul cu care sa descarc datele din el…atehnica cum sunt probabil ca am folosit cablul lui drept jucarie pentru motan…

e iarna, un pic mai mult decat cum trebuie. dar nimic nu trebuie, nici macar fericirea.

brrr….de la frig mi se trage 🙂

ne vedem sambata la bucuresti si saptamana viitoare, cu ajutorul Celui-de-Sus in 3 orase moldovinesti (in ordinea aparitiilor suceava, gura humorului, iasi). multumesc celor care au dat deja de stire pe bloguri, twittere, facebook &others 🙂