Jurnal de călătorie cu Luna Pătrată
de cele mai multe ori, muzica buna e cea nedifuzata la radio
de cele mai multe ori, vinul bun nu inseamna compania unui platou
de cele mai multe ori, prieteniile bune sunt cele de care nu strigi in gura mare
de cele mai multe ori, iubirea e ceea ce ai pierdut
de cele mai multe ori, durerile nu trec de tot niciodata
de cele mai multe ori incerc sa-mi fie bine
nu cred in prietenia de “dupa”. de “dupa” orice fel de relatie, amoroasa sau nu. pentru ca “dupa” (in acest caz) presupune un “inainte” crunt.
finalul acestui an ma prinde in curatenii de viata, de prietenii, de balast. “inainte” ma debarasam de lesurile prieteniilor calcate in picioare aducand dovezi ale retragerii mele. “iata de ce draga prietena, iata de ce draga prietene” sau “uite motivatiile“. nu stiu de ce ma gandeam tot timpul ca ei trebuie sa stie ca stiu. de-acum “inainte” nu. explicati-va voua insiva, constiintei, acum sau pe la 60 de ani. raman urme “dupa” orice. dupa suruburi, dupa saruturi, dupa pasi, dupa ganduri. vi se vor transforma in cicatrici.
raman un om tare bun si sunt mandra de mine. raman cu problema aceea cronica…sufar de deficit grav de neincredere 🙂