aprovizionarea de cod portocaliu

nu stiu cum naiba, dar cand s-a anuntat codul terifiant mi-am dat seama ca din casa lipsesc niste lucruri in cazul in care “vijelia, viscolul si vuietul” m-ar tine inchisa. de exemplu tigarile. 😀 stiu eu pe cineva care m-ar certa pentru ce-am scris acum…reformulez: de exemplu mancarea. congelatorul detine cutiute dragute cu ardei copti si visine, frigiderul mai are putin si se desfiinteaza. asta dupa ce Craciunul a insemnat mama, papa bun, iar revelionul niste pofte culinare (vezi prajitura si sala boeuf si “racituri” – adica piftie pentru munteni). nici ianuarie nu a inceput prea grozav, mancatul compulsiv e o problema mai serioasa decat scriu articolele de pe site-urile de femei. de duminica incoace mi-am revenit insa la programul meu normal, cu cantitati moderate, cu gatit dietetic, cu salate etc. viitorul meu suna bine si se vede deja, adica recuperez negativ kilogramele.

revenind la cod, mai am o problema. eu ca eu, dar cu Dodo ce fac? ii pot da iaurt, dar salata nu mananca. nici ridichi. carnea e cu moderatie in menu-ul lui pentru ca … pisoi batranel, rinichi, proteine, pietre…

si iata-ma punand pe pauza munca (azi muncesc de acasa, macar atat) si mergand la piata, farmacie veterinara etc.

cumparaturile mele de iarna au insemnat asa: urzici, ceapa verde, usturoi, salata, sfecla rosie si hrean. plus un pui mic de curte, de la o doamna foarte draguta pe care o stiu de o vreme si care creste la ea “oratanii”. in caz de ninsoare abundenta voi face supa ca pe vremuri bunica mea. sau bors clar, cum am facut La Copac anul trecut. in cazul in care nu ninge….am ce pune in congelator 🙂

ciudata iarna, urzicile sunt “highlight”-ul zilei de azi…si pe ele le voi gati cu si mai mare placere dupa ora 6 cand au anuntat ca incepe ninsoarea serioasa. sper ca in nord sa urce mai tarziu ca e mama pe drumuri si vreau sa ajunga acasa cu bine.

cat despre cum le gatesc (pe ele urzicile)…obligatoriu cu lapte. si un pic de usturoi. si de fiecare data ma gandesc la copilarie cand nu-mi prea placeau si ma intreb de ce oare 🙂

da, mi-am luat si tigari 🙂 nu multe, ca la un ingropat nasul in zapada tot ies…

Saptamana Folk You! a inceput

Scriu “saptamana” Folk You intrucat pregatirile incep sa curga. Atat pregatirile de plecare cu bagaj optimizat la maxim in conditiile in care tinuta de scena trebuie sa incapa corespunzator, cat si pregatirile de casa, asta insemnand modul in care se lasa domiciliul (sub paza) pe perioada plecarii. Cu gestionarea emotiilor stau mai prost, ca de obicei, intrucat ma gandesc la un milion de lucruri si…asa sunt, deh…

Voi ajunge in Vama Veche joi, nu pot sa scap ocazia de a vedea tot ce se intampla, de a auzi, compactat cumva, muzica celor pe care ii vad mai rar, muzica de care mi-e dor. E mica mea vacanta pe care mi-o permit, in termeni de timp, anul acesta.

Despre ce inseamna pentru mine anul 2013 si manifestarea Folk You am spus cateva cuvinte ce au fost cuprinse intr-un material mai amplu in Jurnalul National.

Am adresat acolo o rugaminte celor care vor veni pe plaja, aceea de a lasa curat locul in care vor sta pe durata serilor de muzica. Sticle, pahare de plastic, hartii, pungi…astea sunt resturile care raman dupa fiecare seara de festival de bere si despre care stiti cum arata. Sper ca in Vama sa fie altfel…

Pentru ca voi ajunge de joi, sper sa ne intersectam “civil” la o limonada, apa sau orice lichid de bun simt alcoolic si sa mai povestim, asa cum nu putem face la concertele mele nici inainte nici dupa ce se intampla, datorita emotiilor mele proverbiale … 🙂

Va reamintesc ca “momentul Alina Manole” va avea loc sambata, de la ora 21:00, conform programului afisat. Pe scena, alaturi de mine, vor fi Raul Kusak si Tudor Olaru.

Acum, cu gandul la Folk You si la concertul de Sting de miercuri (ce altceva mai frumos putea sa se intampla “la pachet” cu plecarea spre vama Veche?) ma duc sa … sa ma razgandesc de 1000 de ori cu privire la ce voi purta pe scena…

tata, copilul si reclama

s-a mai scris despre “reclama cu spiridisul”, da’ nu ma pot abtine sa nu ma leg si de ea azi. in ultima vreme tot vad relatia tata-copil pusa pe tapet in timp ce mama, in acelasi reper al publicitatii, spala vasele (mai ales cele de toaleta daca judecam frecventa cu care sunt difuzate bangurile, peakurile, ratoii galbeni) si pregateste masa. mama nu mai apuca sa citesca povesti sau sa se joace cu plodul de-a biscuitele, e omniprezenta in viata progeniturii prin toate lucrurile functionale, in timp ce tatal pare a fi ori foarte atent desi…e imbracat de plecare si aproape pe fuga, fie are revelatii ale absentei sale. vreau si eu sa vad o reclama in care tatal schimba scutece, spala copilul, gateste si pt adulti si pentru infant in timp ce mama e cu prietenele la un film sau vin. stiu ca s-ar incadra la exceptii (culturale, da) dar poate ar mai incuraja si femeile sa-si puna barbatii la munca sau, si mai bine, ar “premia” acele mame pe care le cunosc si care nu uita ca muncesc la fel ca partenerul de viata asa ca-l indeamna corespunzator la egalitate cand vine vorba de treburile casnice 🙂 e valabil si pentru femeile ne-mame, evident…:D

de amuzament asa…nu-mi sariti in cap

(ne vedem maine?)

rosu de cires in ochii mei

titlul suna de-a dreptul poetic, adevarul este ca….de mai bine de o saptamana, vorba cuiva, m-am ascuns in cires 🙂 ochiul meu stang are rosu decorativ, de sarbatoare. a pornit de sus si in fiecare zi pata rosie aluneca pe langa iris, inspre jos de ochi (habar n-am termeni medicali). cand ai ochi ‘maro”, ca mine, rosul de langa e de-a dreptul armonios si, desi am surprins ceva priviri inspre mine mai curioase, stiu ca o sa-mi si treaca si o sa regret ca n-am avut o camera foto profesionala ca sa imortalizez momentul. ce efect photoshop?! 😀

azi laptoapa merge prost iar gmail-ul are probleme, noroc ca nu am prea mult timp la dispozitie cu pregatirile casei. e doar tv-ul deschis (asa am aflat ca va ninge de craciun si prin sud…se va implini dorinta oare?!), dodo isteric pentru ca tot apar si dispar obstacole in calea lui…suficient cat sa transform activitatile zilei de azi in ceva suportabil.

ieri am copt si turte pentru prajitura traditionala de Ajun, de data asta am “furat” mamei indeletnicirea (te cam frigi la degete si de obicei ma feresc, dar cum nu mai am de cantat pana la anul….), . astept ziua de sambata pentru impachetat cadouri in hartie lucioasa si cu funde (asta e, bibilesc!)

acum vad la tv ca la anul iarasi se termina lumea. nu stiu daca va fi ca in povestea cu lupul care in cele din urma vine, dar cine are timp sa se gandeasca la final de lume cand sunt atatea de trait? 🙂

lunea de dupa duminica cu muzica

Concert Stefan Banica Jr.  – 10 ani

La invitatia celui mai modest dintre pianisti 🙂 am mers la concert. Eram curioasa de vreo 3-4 ani incoace, de cand fenomenul a luat amploare. Am dedus suficient de la Tv ca e show facut cum trebuie cat sa-mi doresc sa vaz cu ochii mei. In plus, daca e sa “discut” subiectul, prefer sa fac asta in cunostinta de cauza. Asadar…am vazut. Concert foarte bun, scena adaptata pentru momentele distincte ale evenimentului, 3 duete (unul bun tare, gospel like, cu Nikky McCoy invitata, celelalte doua prea agresive totusi din multe puncte de vedere), rememorari ale celor 10 ani de cand a inceput seria concertelor de Craciun. Muzicienii buni rau (bine, sunt fan Raul oricum) 🙂 . Ca poveste, accentul mi s-a parut a fi pus mult pe romantismul acela primitiv (care ne emotioneaza de sarbatori mai ales pe noi, femeile) si mai putin pe sectorul dantuire. La momentul “Mos Craciun”…oare ce-am facut?! 😀 Evident ca am plans, degeaba spun tot timpul ca am avut o copilarie fericita 😀 Peste toate luminile, solo-urile, dansurile, jucariile, faptul ca artistul/solist a cantat 2 ore impecabil, cu dozaj potrivit pentru fiecare moment…a facut ca totul sa merite mult. Stiti ca nu-s fan al muzicii compuse si interpretate de S.B.jr (ma refer la secventele romanesti, nu la momentele rock’n’roll), dar Intregul pe care il presupune show-ul de Craciun e impresionant. Muzica ce se face pe scena e Muzica, cateva secvente au fost de virtuozitate absoluta. A must see…la anul, pentru cine nu a fost astia 10 ani 🙂 (Ma mai bucur si ca am dus-o pe mama la concert, intr-o sala palatului plina pana la refuz, cat sa-i mai dau un respiro de la problemele din ultima vreme)

Concert Nightlosers – a fost un soi de after party dupa Banica, de clatit creieri, de revazut Nas Purcarin in actiune si de relaxat acelasi pianist care nu poate fi numit de modest ce este 😀 Noapte “tihnita” cum ar veni, adica o sesiune de stat, “ritmat” interior, apoi stins cu o palinca si-o branza de burduf la povesti de duminica noapte.

O duminica cu muzica multa asadar dupa o sambata cu final al concertelor mele pentru anul acesta. Daca spun si ca mai am putine cumparaturi de facut, ca aproape este acoperit tot sectorul food si cel de cadouri, ca mai am bradutul de negociat dar ca intre timp piticii au casuta lor alba si ca maine aprind si luminitele mele rosii, ca astept ninsoarea ca sa o masor prin aparate “specializate” si ca saptamanile ce vin vreau sa-mi fie cel mai cald pe Dinauntru pentru ca a fost un an greu….e semn clar ca a inceput perioada sarbatorilor.

Buna dimineata de luni 🙂

am fost si la psiholog…verdictul insa…

vineri noaptea am petrecut cu Andrei Partos 4 ore … si nu stiu cand au trecut. ca de fiecare data am ras mult, am glumit inteligent (si modest 🙂 ),  am cantat live, am ascultat si piese de pe noul album. a fost o premiera pentru o parte din piesele de pe “dragoste in 3”. au fost muulte mesaje (sau asa mi s-a parut, o sa astept rezolutia Iuliei Radu, omul care raspunde de comunicare, tras linie la final, executat fotografii… 🙂 ) si ma bucur ca unii dintre ascultatori au ramas pana dimineata pe receptie. propunerile muzicale au intrat aproape toate, faptul ca unele n-au mai “incaput” e probabil si vina limbutiei mele 🙂 din categoria aventuri: mi-am pierdut la filmari capodastrul si cum imi trebuia unul vineri,  la 11:30 p.m. l-am sunat pe teddy care a intrebat si…a gasit unul. eugen butaru, multumesc de ajutor! a doua aventura, mai mica, e ca am plecat la mine si cu ceva cd-uri…si unul dintre ele i-a fost inmanat realizatorului…care realizator mi-a spus amuzat si in direct ca…e carcasa goala. voiam sa difuzez o piesa faina tare de pe un album inca ne-lansat in bucuresti, semnat Vali Racila si Raul Kusak…dar cd-ul a ramas in laptoapa 🙂

se poate spune ca am fost la psiholog cu “dragoste in 3“. si, spre finalul emisiunii, cand am fost intrebata daca si adolescentii au acces…am spus ca isi pot convinge parintii (si pe buna dreptate) sa vina si ei sau, daca nu au timp (parintii) sa li se spuna adevarul…sau unul dintre adevaruri: dragoste in 3 poate insemna si “eu, el si…piticu’ ” 🙂

in plus, e sala de teatru, nu se consuma bauturi alcoolice….liber la sub 18 ani. manifestari extreme precum ruperea tricourilor sunt strict interzise 😀

sambata am dormit enorm, oboseala acumulata la filmarea de clip si-a spus cuvantul. noaptea insa…pentru ca promisesem cu doua saptamani inainte, facusem rezervare etc…am pornit spre un rasfat. m-am rasfatat indecent cu un concert de blues. scriu “indecent” pentru ca locul in care am fost e cunoscut a avea mult fuuum si caldura, indiferent de anotimp si, teoretic, ar trebui sa ma pazesc de raguseli, raceli, inhalatii toxice etc. ha! vezi sa nu! n-a mai contat nimic altceva decat concertul Vali Racila & Raul Kusak. superb! blues. blues. blues din cel de platina. superb! va recomand si va trimit dupa acesti doi artisti, care vor mai avea concerte chiar saptamana ce incepe (a inceput deja). m-a bucurat ca am palavragit un pic si cu mihaela, anamaria si mihaela (doua mihaele, da!), venite si ele la concertul cu pricina. cica ne mai revedem pe 30 🙂

inainte de concert am fost si la Ateneu, am audiat big-band-ul radio sub mana lui Ionel Tudor, apoi am vizionat un playback al unui cvartet, apoi din nou un live cu Andrei Tudor. despre playback nu ma intrebati…ca mi-e rusine si sa povestesc.

duminica am facut ochi devreme, cu durere in gat, nas infundat si febra. mananc miere, beau ceaiuri, iau teraflu si aspirine. orice indecenta se plateste, clar. am mai dormit insa…muuult si mi-a prins bine. am sfarsit prin a merge la o carciumioara din motive de lene de gatit si…s-a terminat si duminica.

legat de carciumioara…mmmm….recunosc ca-mi place sa testez locuri. mai demult, cand aveam timp mai mult, scriam cronici mai multe despre menu si servire si estetica culinara. acum am timp mai putin dar nu ma pot abtine. e un restaurant mic de tot, cu specific arab. am aflat de el de la dorin ciobica, il lauda destul de entuziast, si am spus ca merita testat. ei bine…mmmm….curat, impecabil, servirea aproape instant, mancare senzationala, preturi foaaaarte ok. romani fiind, evident ca am dorit ciorbe (eu mai mult pentru gat, nu de pofta 🙂 ) si au fost bune rau (sunt pretentioasa la felul asta de mancare pentru ca fac la randul meu niste ciorbe geniale 🙂 ) si apoi ne-am axat pe platouasul cu “specifice”. buuun tare si gatit arabeste, nu din carti. sa mai spun ca ceaiurile de cardamon au fost din partea casei si am primit si un bonus de dulciuri indecenteeeee? si zau ca nu mai incapeau in burtica…dar le-am facut loc, intre doua guri de ceai. da, in carciumioara nu exista bauturi alcoolice, ca orice spatiu arabesc ce se respecta.

e deja luni. am febra din nou si asta nu-i bine. ma uit la concertul for NYC, in memoriam victimele de la 11 septembrie. o reunire minunata de muzicieni si artisti. multumesc, Iulia, pentru link. sper sa adorm curand si sa ma trezesc sanatoasa si in toate mintile trupesti. se anunta saptamani stranse, gata cu rasfatul.

a! pentru cine se uita pe facebook sau da “share” evenimentului de la teatrul Nottara…apare o alta data decat 30 septembrie. asa mai face facebook-ul. lansarea e pe 30 si nu altadata. pentru share am spus ca voi folosi linkul ASTA sau linkul ASTA si inca vreo cateva

si ca veni vorba de linkuri….iata inregistrarea emisiunii Psihologul Muzical cu subsemnata. Click daca va plictisiti 4 ore la birou :))

sa fie si un strop de muzica.

Intalnirile de drag

de ani de zile, muulti, seara de Ajun inseamna seara cu prieteni apropiati. ne adunam in fata bradului, cantam,  bem (discret, foarte discret) mancam turtele mamei si alte bunatati (in pofida postului, stiu, sunt o pacatoasa). ne facem cadouri simbolice (anul trecut instituisem un buget, dar a fost in mod brutal si crud incalcat, asa ca m-am lasat de asta), eventual lasam televizorul pe vreun film de sezon si palavragim asa…batraneste. pe langa brad, evident. ca am zis de cadouri: ma panichez cand vine vorba de ele, oricum ar fi ele de mici sau mari. daca nu le va placea simbolul? daca nu-i ok? sfarsesc prin a bananai prin magazine un pic haotic si pe ultima suta de metri “solutionand” problema. nu stiu daca de fiecare data fericit 🙂

teoretic ar trebui sa pregatesc si ceva muzica, numai ca hard-ul laptoapei e full aproape de tot felul de chestii pe care nu mai am timp sa le arhivez ca lumea. de curand ma uitam prin niste fotografii mai vechi si am descoperit inclusiv o petrecere de Craciun, cu Mos cu tot. anul asta m-am transformat in Elf si am adus Mosul mai devreme (cunoscatorii stiu de ce si unde), asa ca ma voi pune doar pe impodobit bradul. plus ale bucatariei, alaturi de mama. Legat de bucatarie, trebuie sa ma laud: muraturile pe care le-am pus anul asta – gogonele, castraveti, gogosari – au iesit absolut geniale!! 🙂 bine, a venit si mama cu un pic de pepene murat (de la lipovenii rusi), singura varianta pentru mine ca sa inghit vreo bucatica de pepene de orice fel.

inca nu-mi gasesc cutia cu “gloabe” de catifea. mai am de sapat prin cutii se pare. problema mea acum e sa nu dau de vreo cutie a pandorei, din cea inchisa bine si sigililata. sper sa am buna inspiratie!

va doresc sa fiti alaturi de cat mai multi dintre cei care conteaza si sa va amintiti cu drag de cei care sunt departe sau prea departe. si sa zambiti si sa fie cald.

vineri va urez oficial! 🙂 pana atunci, doar am mai zis: pregatiri cu spor!

a! vineri noaptea, Psihologul Muzical e la datorie. Andrei Partos nu face pauza, nu ia vacante 🙂