cu pumnul si piciorul – educatie aplicata pe femei

As fi vrut sa nu scriu acest articol. As fi vrut sa nu citesc atat de multe similare. Din pacate o succesiune de intamplari cu acelasi fond dar cu moduri diferite de manifestare au fost atat de aproape de mine incat…

Da, as fi putut sa scriu despre asta mai demult, emotiile ar fi fost insa din alt registru.

In plus, nici nu prea stiu cum se scrie despre asta…

In 3 zile am asistat la acte verbale sau fizice de violenta domestica.

A inceput, culmea, pe 8 martie, cu interventiile telefonice, in direct, la un post de radio, ale unor “barbati” care povesteau despre educatia facuta femeilor mai cu o palma, mai cu  o imbrancitura. O “educatie necesara” cica.

A doua zi, intr-un context care se dorea a fi senin si frumos, un “barbat” beat si-a agresat prietena cu piciorul la cativa metri de mine. Pana sa ma dezmeticesc a fost sanctionat corespunzator de cei din jur, dar asta dupa ce a mai dat o data. Intre timp prietena il ruga sa fie mai calm si se agita vazand ca cei din jur “ii pot face lui rau”.

A 3-a zi, vecinii de apartament au inceput sa se certe destul de tare incat sa aud, fara voie, ce isi spun. La un moment dat, la apogeul crizei, au inceput lovituri, cu un “au” si apoi zgomote infundate…ca de mutat mobile…aveti imaginatie, nu mai continui.

Succesiune aceasta de intamplari m-a luat prin surprindere, recunosc. In jurul meu, in imediata apropiere a socialului meu, nu stiu pe nimeni care macar sa vorbeasca despre “corectii” primite sau aplicate.

Mi-am intrebat prieteni si mi-au povestit despre alti vecini, despre alte scene si mi-am dat seama ca, intr-un fel, am norocul de a trai intr-o zona (de social) cu expunere limitata la acest tip de comportament. Am fost sfatuita sa nu sun autoritati pentru ca interventia in scandaluri domestice poate genera reactii impotriva ta, ca persoana de buna crestere, nu doar credinta. Lor li s-a intamplat.

Sunt chestiuni intime, mi s-a spus, si recunosc ca asta imi sta in minte mai mult decat credeam.

Nu-mi imaginam, nu stiam cum arata barbatul care loveste cu piciorul, cu putere si dispret, femeia de langa el.

Acum stiu si de zile bune nu pot scapa de gustul ca de metal dinuntru si de imaginea victimei care isi apara agresorul imediat dupa ce isi primise “corectia”, in fata noastra, a oamenilor … cum sa scriu…intregi pe dinauntru? fara sechele? mai norocosi?

dincolo de scena – prima parte a turneului

sibiu

vreme superba de drum, soare minunat peste olt, oprirea la benzinaria “aceea”. drum relativ scurt si fara prea multa oboseala. am ajuns la 4 fara 5 min. la 4 trebuia sa inceapa proba. la 4 si jumatate aproape era scena cablata si eu mi-am scos chitara din husa. chitara cu buba.

asa a inceput trioul de concerte din ardeal, adica prima parte a turneului

adica sinistru

nu am crezut ca o problema a chitarii ma poate anula pret de cateva minute din tot. am incercat un soi de reparatie….n-a mers. carmen a pus mana pe telefon si a sunat la guitar shop, baietii au luat chitara si au mers inspre acolo, eu stateam cvasi-paralizata si nu-mi venea sa cred. puls la 200. stare de rau. apoi mi-am revenit, am plecat catre magazin, unde nu exista piesa cu pricina….dar a existat un gest extraordinar…mi s-a spus “alege o chitara”. si am ales, mi-a fost imprumutata pentru seara de concert, pur si simplu, cu gest firesc si bun. am bocit un pic, mi-a trecut, hotel, pregatiri, apoi concert care a trecut ca prin vis. m-am relaxat abia pe la jumatatea concertului (o alta chitara nu inseamna dificultati tehnice ci emotionale…). public frumos, tipic pentru sibiu, 3 fane simpatice aproape de jumatatea varstei mele 🙂 glume si joaca asa, ca pentru oameni inteligenti. trepte pline, apoi un soi de after party cu duel cu pianisti… 🙂

a doua zi targu mures. bine-bine, pentru sibiu am avut chitara, ce se va intampla a doua zi, a 3-a? am fost sunata. da, exista un shop in tg mures care se numeste Mezzoforte si unde pot gasi solutie reparatorie. si l-am gasit pe Istvan, care a reparat chitara, care mi-a dat aer pentru tot ce urma ca si concerte. va trebui sa iau niste masuri pentru orice eventuala situatie urmatoare. papat la irish pub, acolo unde stiam deja ca e totul ok de data trecuta. intre timp adi, care tot drumul paruse suparat, ne-a anuntat “n-am vrut sa va spun ca sa nu va ingrijorati dar…mi-e cam rau”. adi racit. fervex, coldrex, supa de pui toata lumea preventiv, ceaiuri. grija. proba de sunet inceputa un pic mai tarziu, timp recuperat insa. pensiune, pregatiri. stare de rau la mine, cu voma. tot efectul zilei anterioare. lume frumoasa, cadouri, o fosta colega de liceu a mamei venita sa ma vada (lacrimi pe mine), doua fane mici mici mici carora le plac doua piese complet atipice pentru ce-am mai auzit din partea asta a copilariei: ti-as desena si carabusul. joaca, ceva caldura si dinspre adi care deja avea un pic de febra.

noaptea adormit devreme, apoi pe la 6 trezit cu stare de rau maxim

plecare la alba iulia. nu mai stiu pe ce drum, un pic mai lung totusi, prin sate uitate de lume. pustiu. soare incredibil la un moment dat apoi ceturi. la alba stiam deja protocolul: hotel, preluat camere, la 3 probe de sunet la casa de cultura, apoi masa, pregatiri, recital. cat cantam? trimit sms, aflu ca 1 ora. sigur? mi se confirma in backstage. 1 ora. am playlistul pregatit. multa lume in sala, am tras cu ochiul de dupa cortina. suntem chemati pe scena. am emotii, transpir, nu am apa pe scena ca am uitat sa cer, pana la urma cer la microfon si mi se aduce cu textul “meritai o sampanie”. nu apuc sa procesez, am de cantat si e greu sa nu te poti uita in ochii celor pentru care canti, asa cum se intampla in alte sali mai intime. plus ca e un ecran mare de proiectie in spatele meu. auoleu! asta inseamna ca se vor vedea in detaliu toate strambaturile mele. incepe joaca. “daca poti” s-a auzit tare. la “am un pitic” s-a declansat o nebunie. avem bis. avem bis? mai am 20 de piese necantate, pe care sa o aleg? aleg “tu taci” ca un preambul la festivalul de la anul…

cu ajutor din partea unei doamne minunate am stand cu cd-uri si tricouri. ma duc sa  le recuperez. nu mai am ce. e prima data cand plec cu prea putine cd-uri la mine…

after party la ryma, in cetate. dus scule la hotel, imbracat cum trebuie. stat afara, langa halogene, baut un vin fiert bun bun. apoi vorbe. aflu vesti, unele de viata, altele de muzica. ii vad mai indeaproape pe cei care organizeaza festivalul. oameni buni. functionari publici care fac din pasiune multe lucruri. mult si sus ca atitudine. povestit. auzit muzica. semineu cu lemn care incalzeste spatiul dinauntru.

hotel. realizez ca primele 3 concerte s-au dus si nu stiu unde. singuratatea de dupa.

mic dejun cu cafea foarte neagra. drum prin ceata catre bucuresti. cate o secventa de soare din cand in cand. teddy doarme, adi e obosit dar rezista. eu am o stare. abia astept sa plec din nou.

luni zi obisnuita

urmeaza alte concerte. le-am tot anuntat. acum doar mai pun poza si gata.

Turneu Alina Manole

va las cu o inregistrare de la alba… 🙂

preambul la cronica subiectiva de maine

iarasi picioarele pe scaun, iarasi calorifer aproape cald in spate, o tigara. parca nici n-am plecat si totusi amintirile inca freamata, nu s-au asezat la locul lor asa cum trebuie si se bolborosesc in minte

un pic de muzica de fundal…

Sibiu, Targu Mures si Alba Iulia

as incepe sa povestesc despre toate 3 concertele deodata, despre toate 3 intalnirile deodata…

numai ca sunt tare obo…si nu ma plang de asta, doar e o stare de lucruri reglabila pana maine 🙂

astazi doar o sa multumesc doar fiecaruia dintre ce care au ales sa fie impreuna cu mine in fiecare seara de concert (bine, la Alba Iulia nu am detinut exclusivitatea 🙂 ) , le multumesc celor care ne-au gazduit si au facut-o atat de frumos in fiecare dintre locuri, le multumesc lui adi si lui teddy pentru drumul muzical si toate prostioarele care m-au facut sa rad, imi multumesc si mie un pic pentru ca mi-am indeplinit cu succes misiunea de copilot 🙂

a fost tare fain…as mai fi ramas la alba o zi, cat sa dorm si sa ma rasfat, numai ca era musai sa revenim in bucuresti…

urmeaza asa: sambata cantam la bucuresti la clubul taranului, duminica pe 25 noiembrie (am aflat vineri) vom canta la Festivalul National de Muzica Folk si Poezie de la Sibiu (uraaaaaaaaaa, revenim la Sibiu!!!) de la Teatrul Gong, apoi luam  mica pauza si pe 1 decembrie cantam la Sinaia, la Kuib…

s-a mai adaugat un concert in linia moldoveneasca a turneului “folk-jazz by alina manole”: vom canta pentru prima data in Bacau!!! pe 6 decembrie, de Mos Nicolae 🙂 Apoi pe 7 decembrie la Suceava si pe 8 la Iasi…

abia am revenit si abia astept sa plec din nou la drum…

sa incepeti saptamana cu bine si frumos!