Nu e grav… :)

Dodo

Nu, nu e grav, putea sa fie si mai si! Nu e grav faptul ca nu mi-am mai facut timp de blog. Ca timp am avut, dar pentru altele… ๐Ÿ™‚

Anuntand astazi pe facebook faptul ca se face a 3-a serie de comenzi pentru Colectia 3 A.M. mi-a dat prin cap sa ma uit si pe aici si am constatat ca pe blog nu am anuntat nici macar lansarea, daramite celelalte doua serii de comenzi din noiembrie-decembrie. Asa ca macar despre ultima sa scriu.

Ce e colectia 3 A.M.? Pai o cutie cu 3 discuri. Cele mari. Luna Patrata, Dragoste in 3 si Fericirea de Luni. Alte discuri independente nu mai am. La Carturesti mai sunt vreo 2, pe EmaG deloc. Nici nu voi mai edita exemplare independente caci inseamna o investitie pe care mai curand as pastra-o pentru albumul cel nou. (in traducere libera, mai bine strang bani de album nou si sper sa ma apuc de treaba cat mai curand).

Comenzile se fac trimitand un mail la 3am@alinamanole.ro

Se poate cumpara doar Colectia, se poate cumpara si pachetul colectie + Cartea Aventurile Ratoiului Adalbert.

Acolo, un pitic simpatic va raspunde tuturor intrebarilor legate de cost si livrare. Uneori mai scriu si eu ๐Ÿ™‚

Comenzile toate se strang pe parcursul unei saptamani. De azi pana pe 1 februarie. Toate coletele pleaca pe 2 februarie catre curier si apoi, in cateva zile, ajung la destinatari.

Nu stiu daca vom prelungi perioada de comenzi sau daca vom mai face un val pentru Ziua Indragostitilor. Mi-e ca in acea perioada e nebunie in zona de curierat si nu ne asumam riscul sa nu ajunga pana pe 14 ๐Ÿ™‚

Cine e in Bucuresti poate sa cumpere colectia la concerte. Momentan la concertul de pe 11 februarie de la Teatrelli.

Cand vedeti ca lipsesc de pe aici ma gasiti pe facebook

http://facebook.com/AlinaManoleOficial

reclama

 

Nu caut timp, caut o clona

alina manole civil

Daca s-ar putea duplica totul, pana in cele mai mici detalii, nu cred ca as suporta sa lucrez cu mine tot timpul. Motivele sunt atat de multe si evidente pentru orice om normal incat nu insist ๐Ÿ™‚ Din cand in cand insa, mi-as dori o clona care sa reuseasca sa faca acele lucruri administrative fara prioritate zero si pentru care orele din noapte sunt singurele accesibile in momentul acesta, cand sunt doar una. De exemplu: curatenia, ordinea in hartii, documentele oficiale, scrisorile, mersul la cumparaturi, gatitul etc. De visare, muzica, scris si dialog m-as putea ocupa mai lejer si la 100% capacitate. A nu se intelege ca ma plang de munca, niciodata nu am facut asta, chiar si dupa experiente mai putin placute cu clienti sau orgaizatori sau colaboratori. Am un optimism echilibrat azi, desi echilibrul celor doua picioare e relativ (un picior e in reparatii) ๐Ÿ™‚

S-au intamplat multe despre care nu am reusit sa scriu: concertele altora, concertele mele, o furtuna incredibila la Eforie (traita atat de aproape incat merita sa fie mentionata), o zi de alegeri si rezultatele…si rezultatele, reactiile la cartea “Aventurile ratoiului Adalbert” care mi-au venit muuulte si au umplut email-ul, plimbarile mele lungi care au acum timp mai indelungat, ca merg incet-incet, gandurile, provocarile…si tot asa. In plus, a mai fost si somnul. Somnul de fuga, de refugiu, cand nu ai solutie sau primesti o veste proasta (a mai fost si asa ceva, normal) si te intinzi pe canapea si trece o ora si nu stii cand s-a dus. Apoi te prinde lumina de ora 5 dimineata, cu armonii inaripate in copacul din fata geamului, si te bagi in pat pentru cateva ore, putine, pana cand suna ceasul.

Zilele acestea incepe Street Delivery. Cu exceptia zilei de sambata, cand am spectacol impreuna cu Raul, voi fi tare bucuroasa sa ma plimb prin zona Arthur Verona. Un mic secret sau dovada ca acum locuiesc, ca si in 2008, unde trebuie, e bucuria mea la gandul ca voi avea forfota altfel a unui eveniment de strada la doi pasi de mine. Nu am fost niciodata omul caruia sa ii fie bine in pustietate. Din oameni si agitatie imi trag seva si inspiratia. De altfel, chiar ma gandeam, unele idei de cantece sau de scrieri mi-au venit in aglomeratii de concert, sarbatori, manifestatii… ๐Ÿ™‚ Acum sa mai am si timp sa le scriu, spun, caci clona inca nu am si cineva trebuie sa spele rufe, sa calce, sa gateasca (aici sa zicem ca se mai aliniaza planetele bine), sa aiba grija de Dodo, sa comande pe net diverse pentru casa… ๐Ÿ™‚

Ii trimiteam duminica o poza unei prietene. Poza cu dormitorul in haos, ca dupa o lansare de carte, doua concerte si timp O. M-a intrebat unde mai dorm si m-am uitat automat catre canapeaua din sufragerie, cat de cat libera. La 12 noaptea ma apucam sa strang haine, sa mut mobilierul mic, sa sterg praful, sa pun luna sa lumineze (am primit o Luna cu bec de pus pe perete si tare mi-e draga). Pe la 3 am terminat si de spalat vasele. Asta nu-i viata de artist, zau! ๐Ÿ˜€

Am zambet azi. Si uite ca am timp si sa scriu pe blog. Ioan Gyuri Pascu, invitatul meu de ieri in emisiune (emisiunea Luna Patrata de la Smart FM, din fiecare seara de marti…pentru cine nu stie) spunea (citat aproximativ) “Foloseste timpul pe care il ai, nu pe cel despre care spui ca nu-i”.ย  Inregistrarea e deja pe site.

Sa ne citim cu bine, sa ne stim cu bucurie! ๐Ÿ™‚

Jurnalul cartii mele de povesti โ€“ Capitolul 2 – Canapeaua cu ratoi

canapeaua-cu-ratoi-alina-manole

Capitolul 1 se gaseste AICI.

A trecut ceva vreme, am mai scris un pic din ce s-a mai intamplat dar cumva neadunat. Pentru se adunasera in alte parti prea multe. Acum povestesc dedicat cum mai stau cu aventura cartii mele pentru copii.

Cel mai cel dintre piticii cartii mi-a incalcit creierii pana cand am decis ca 1. vreau ilustratii, 2. vreau ilustratii color, 3. nu vreau ilustratii simple ci reprezentari grafice ale aventurilor din fiecare capitol, 4. da, vreau pentru fiecare capitol, 5. vreau sa gasesc acel ilustrator cu care sa rezonez atat de bine incat imaginea ratoiului din mintea mea sa fie si in mintea lui.

Am mai scris ca, datorita punctului 5, am ajuns la Alina Iftime. Ei bine, nu doar ca e talentata, dar are un “ceva” pe care l-am simtit de la distanta. O energie buna. O blandete. O caldura. Un “ceva”, precum spuneam. A desenat, a editat, a redesenat, a avut piticii ei legat de refacerea a doua planse, mi-a trimis variantele electronice si azi am intrat in posesia planselor originale. Pe care le-am scos si le-am pus pe canapea, asta fiind singurul spatiu in care am putut sa controlez interventia lui Dodo-motanul (curios, ca orice motan care se respecta). Si m-a apucat bocitul de frumusete. Pentru ce ce se desfasoara in fata ochilor mei e frumusete. Astazi, mai mult decat in ultimele luni, mi-am dat seama ca tot ce mintea mea a imaginat in cartea pentru copii poate fi atins cu adevarat. Sprijinul acelor prieteni care m-au auzit vorbind despre lucrurile practice legate de aparitie (da, despre bani e vorba, desigur) este, de asemenea, neasteptat si frumos si udat din belsug cu aceleasi picaturi de ochi. Ca e gura de aer in totalul de efort, care nu-i deloc mic. Piticii lor sunt la fel de frumosi-copii ca si ai mei si…ioi…e intr-un fel asta!

Ma intorc acum la Alina-de-la-Iasi ๐Ÿ™‚ Iata unde o gasiti: Alina Iftime Art si Rock Time Handmade (calutii de mare sunt intr-un fel!!) Eu zic sa dati un ochi prin ce fac mainile ei, ca-s tare pricepute!

Cat despre mine…am strans plansele, acum iar le-am scos si ma uit la ele ca la niste bijuterii ce vor infrumuseta povestea ratoiului meu.

Urmeaza etapa finalizarii negocierilor cu tipografia (sau schimbarea de directie daca va fi cazul – vreau eu o carte foarte frumoasa, dar sa fie optimizata pentru bugetul meu si al parintilor…) si intre timp gasirea unui DTP-ist bun ca sa rezolvam si incadrarile ๐Ÿ™‚

Cand va aparea … am o data in minte, dar universul le stie el mai bine pe toate… ๐Ÿ™‚

Va voi mai povesti ce si cum pe parcurs! ๐Ÿ™‚

(Stiu, poza nu e stralucita, dar asta-i telefonul si nu ma pot supara pe el deocamdata)

Despre anul tot si despre ziua de azi

flori si brad

Dupa ce-am visat ce-am visat (detalii aici ) si m-am trezit si pe jos si razand (cat de rar se intampla asta), uite ca ma aflu la capatul unei zile bune care merita scrisa. Zilele bune sunt rare in ultima vreme. Bune cap-coada. In ultimele luni mai curand am gasit cate un moment bun in noian de ore dificil curgatoare. Si uite ca vine o zi ca asta, la capatul careia iti dai seama cam cat de ciudat te-a schimbat viata.

Inainte sa povestesc ziua,voi face rezumat de an, pe cat imi amintesc. Concerte destule. Aniversarea de 6 ani de Luna Patrata de la Hard Rock Cafe. Turneul de primavara cu Raul in Moldova si primul concert in Roman! Turneul din iunie cu Liuben Gordievschi. Prima data la Timisoara. Vara prea calda pe alocuri. Folk You, Enisala (cu cea mai frumoasa Luna Plina),ย  iara Folk You de Bucuresti si concertul in foisorul din parcul Titan,”pe neasteptate” de cald :). Concerte-standard si spectacole “Joia Pacatosilor”.ย Noul model de tricou Joia Pacatosilor cu gandul si executia lui Bogdan Popovici de la Made2Wow. Prima iesire din tara cu muzica mea in limba romana si experienta Stuttgart, absolut fantastica. Primul concert singura pe scena dupa 2008. Primul concert “cu repetitie”, adica doua la interval de 30 de minute la Teatrelli (gazda buna si desteapta) cu lansarea videoclipului piesei Langa mine (realizat de Tudor Olaru si Marius Tanef). Cantatul cu Mugurel Coman. Lansarea a doua albume la casa mea de discuri ale prietenilor mei Cosmin Vaman si Folk Frate. Inceputul serios al lucrului la cartea pentru copii, adica intalnirea virtuala cu Alina Iftime de la Iasi, desenatoare minunata, care a ilustrat capitolele cartii despreย  care am scris la un moment dat si pe blog. Despre carte si despre ratoi voi mai povesti! Gatitul public la ceaune de La Copac si piersici si nectarine aduse din livada prietenilor mei. Munca multa dincolo de muzica. Multa. Somn putin si agitatie. Insomnii. Unele dezamagiri de oameni. Sau eu si naivitatile mele. ๐Ÿ™‚ Si cine stie ce-o mai fi fost dar acum imi scapa. Pentru ca de la un moment dat incoace am trait cu nod. Stiti si voi de cand si de ce. Am inchis anul muzical pe 22 noiembrie cu un concerte al carui scop nu voiam sa fie cel care a fost…. Concertul de decembrie putea sa fie si imi pare rau ca am intrerupt o traditie de ani cu Mos si cadouri pentru spectatori. La anul ma destept.

Dincolo de muzica si munca…patru escapade au fost frumoase: una pe dealuri cu cai, alta in Vama Veche ca-si-cand-as-avea-19-ani, una in Sinaia in canicula de suflete si una in Balchik. Cu oameni pe care inima mea i-a sapat singura in pereti. Altfel…concediu nu. Vacanta nu. Imi ajunge sa plec in turneu. Cred ๐Ÿ™‚ In plus, m-am mutat in alta casuta. Si am senzatia ca stau aici de cand lumea!

…pauza de tigara…

Nu ma asteptam sa enumar atat de multe. M-am uitat pe pagina de pe facebook ca sa imi mai amintesc una alta. Si pe blog. Importanta momentelor s-a diluat de la un moment dat incoace. Importanta oamenilor din viata mea nu se dilueaza insa cu nimic. Multumesc tuturor celor cu care anul acesta am impartit cate un drum de viata sau de muzica. De la fiecare invat. Si inima mea invata sa primeasca. Multumesc!

…pauza de emotie acum…

Scriam la inceput ca voi povesti si ziua asta atipic de buna. E ca o melodie. Incepe cu o cerere de casatorie in vis (se gaseste pe FB), un buf din pat sub bradutul din dormitor, un ras la cafea, un drum cu treburi, o finalizare de treburi administrative pentru cartea pentru copii, o intalnire cu o prietena, un buchet de trandafiri primit complet pe neasteptate de la doi adolescenti minunati, prima ninsoare si eu cu florile mele mergand pe strazi cu cizmele mele faine, apoi casuta mea cu doi braduti (asa s-a intamplat, nu e fitza sa am si in dormitor ๐Ÿ™‚ ) si, in seara, gestul prietenilor mei… (nu stiu daca pot sa zic cine sunt) de a-mi spune ca ma ajuta cu o parte din munca pentru carte printr-o sponsorizare.ย  Recunosc: dupa plinul zilei, cand aย  venit si ultima veste (adica m-au sunat si au zis “Hai sa facem asta maine”) inima mea a batut cam tare si am cazut intr-un somn adanc de 2 ore. Binele zilei a fost prea mult. Probabil si pentru ca vine dupa niste alte zile de culcus frumos, in care m-am simtit rasfatata cum n-am fost demult. Si revin la ce scriam in primul paragraf… e o zi la capatul careia iti dai seama cam cat de ciudat te-a schimbat viata. Si ca nu prea mai astepti gesturi frumoase, iar cand vin…esti coplesit!

Am terminat de facut bagajul. Beau un pahar mic de vin rosu. Mai fumez o tigara. Apoi somn.

Va doresc Fericire. Asta sa fie cuvantul anului 2016. Fericire.

Plecaciune si drag!

Ne vedem cu muzichie pe 16 ianuarie, in Bucuresti. Detalii in curand!

Jurnalul cartii mele de povesti – capitolul 1

Pun poza cu Dodo pentru ca nu pot sa va arat acum primul desen din seria celor 20 care vor ilustra fiecare capitol al cartii mele de povesti.

Dodo

Aaaa! Da! S-ar putea ca nu toti sa stiti ca am scris o carte de povesti, cu un ratoi simpatic…

Reiau: am in lucru o carte de povesti (poveste de fapt, ca e una si lunga, al carei text e scris demult si finisat proaspat), ale carei ilustratii sunt in lucru, sub pensulele unei artiste minunate din Iasi. In curand o sa va arat si extrase. In curand voi putea sa dezvalui nume si contexte.

Astazi am primit primul desen. Stiam de acum 2 luni ca am ales perfect, ca ratoiul meu are exact chipul pe care mi l-am imaginat.Le multumesc tuturor celor care au raspuns anuntului de pe facebookย  sau solicitarilor mele prin e-mail. Fiecare dintre ei mi-au trimis chipuri minunate de ratoi. Unul singur m-a cucerit din primul moment iar astazi…m-am topit cand am pus plansa langa primul capitol al povestii. Da, incepe sa prinda chip o alta nebunie pe care vreau sa o fac, pentru copilul din mine, pentru fiecare copil din voi, pentru copiii vostri. Uff…ma emotionez, fir’ar! ๐Ÿ™‚
Am o frantura de fericire. Am zis sa o scriu aici, sa ramana. In timp ce scriu, mintea mea fuge departe, catre toate lucrurile care sunt de facut pentru ca aceasta carte sa apara. Asa cum vreau.
Mai tineti minte anul 2009 si incapatanarea mea de a scoate primul disc altfel decat media pietei? Adica in format digi-pack, frumos, elegant? (Apoi lucrurile s-au schimbat si in piata, stiu ๐Ÿ˜€ )
Ei bine, legat de cartea aceasta, vreau sa tinem in mana, la final, o editie Frumoasa. Ca multe din cartile copilariei mele (da, a fost de demult, stiu… ๐Ÿ˜€ ). Cu coperti groase, cu hartie de foarte buna calitate in interior, in culori minunate. O carte eleganta.
Cine doreste sa sprijine aparitia cartii este invitat sa imi scrie. Adresa de e-mail este alina [at ] lunapr [punct] ro.
Da, e ca si cu casa de discuri. Tot de capul meu. ๐Ÿ™‚ Acum sa vad cine are curaj la fel de mult ca si mine pentru cartea cu aventuri de ratoi ๐Ÿ˜€

Fericita, datorita unui ratoi care viseaza frumos si vorbeste cu norii, merg sa visez la ziua de maine, la concertul de maine.

Ioi! ๐Ÿ™‚

pretext

Alina Manole

iubire,

esti cel mai frumos pretext pentru fa si do
nu trebuie sa faci nimic; din cand in cand sa ma lasi sa-ti scriu
ca si cand la capatul celalalt al penitei s-ar afla marea ecuatie
de zbor sau fericire
nu te mint, nu te-nsel
doar te folosesc bland
ca pe o crisalida
pentru mine, nascatoarea de povesti
iubire,
nu te supara
recunoaste si tu…
iti sunt pretext de femeie
pentru zilele in care nu mai stii
sa scrii
nicio poezie

 

 

 

Alina Manole 19.06.2014
 

despre martea de luni

am crezut ca e marti. nu de dimineata. dimineata eram prea somnoroasa ca sa stiu ce zi e. un pic dupa pranz, cand am inceput munca. o munca frumoasa tare. dar concentrata. cand am ajuns in Puzzle (se pregateste aniversarea de 1 an de existenta) eram convinsa ca e marti. si ma gandeam ca voi ramane sa vad piesa de teatru. ba am mai chemat si o prietena sa vina sa vada piesa. si piesa era marti. care nu era astazi. ati inteles ideea.

trebuie sa incep sa ma trezesc devreme, am ora fixa la care daca nu fac ochi lucrurile se complica. pana beau ceai/cafea/apa cu lamaie (dupa dispozitie), pana se incalzeste apa calda pentru dus (asa e cand stai la 7), pana nu-stiu-cu-ce-sa-ma-imbrac, pana taxi, trafic, destinatie…dureaza. nu de alta, dar trebuie sa stau cu ochii deschisi pentru toate operatiunile. si sa ma misc. si e greu dupa ce dormi doar 3-4 ore. aseara am incercat cocktail de ceai, extraveral, pat si un film pe laptoapa, doar-doar reusesc sa cad mai repede in somn. n-am reusit…

saptamana trecuta nu dormeam de migrene. Luna, deh. saptamana asta trebuie sa ma conving ca somnul e mai bun decat poezia.

cartea de povesti pentru copii e aproape gata. am mai corectat-o, am mai periat-o. m-a intrebat cineva care este categoria de varsta careia i se adreseaza, inclin sa cred ca destinatarii trebuie sa aiba peste 5 ani. si sa stie ce e un elicopter. ๐Ÿ™‚ astept schitele pentru personaje si apoi sa trec la nivelul urmator, adica sa caut solutia cea mai buna pentru aparitie. mi-as dori sa fie pe hartie si nu orice fel de hartie (pretentioasa, stiu…). ma gandesc daca printr-o editura sau tot de capul meu. da, planuri…

cu volumul de poeme e mai greu. s-au adunat frumos, dar dupa pauza de saptamana trecuta am mai taiat. sau am reformulat. sau am zambit si am adaugat o pagina. e o perioada efervescenta a cuvintelor, sunt multe poeme noi si cele de mai demult ofteaza a demult asteptare. (pana si tonul cu care scriu paragraful asta ma da de gol ca acesta e un plan/proiect/gand/vis tare sensibil pentru mine)

despre muzica si album scriu altadata. nu de alta, dar daca mai scriu mult se face pe bune marti.

despre concertul de pe 1 februarie pot spune ca va avea piesele noi ceva mai pline de concept. ma refer la cele noi-noi pe care le-ati auzit cantate doar de mine cu chitara. daca ati fost la concerte ๐Ÿ™‚ sper sa inregistrez concertul si sa-mi convina ce vad astfel incat sa se vada si pe youtube. reamintesc ca ora de incepere a concertului este 8. maxim 8 si 10. nu va avea pauza. mai sunt 3 locuri, stiu ca nu sunt laolalta, dar cum vor fi atatia prieteni in sala e imposibil sa va simtiti despartiti sau singuri. stiu eu ce stiu ๐Ÿ™‚

tot in luna februarie va avea loc si un spectacol “Joia Pacatosilor” (voce si pian, eu si Raul, pentru cine nu stie conceptul). nu garantez ca va avea tot regim de teatru ca cel de pe 1 februarie, dar sper ca cine va dori sa vina sa stie ca se “inhama” la ascultare si nu la conversatii cu vecinul de masa ๐Ÿ™‚ e mai “strict” un pic decat concertul-standard pentru ca vorbesc eu mult dupa ghidul pe care mi-l fac de acasa. in definitiv, trebuie sa explic muzical “cum am ajuns eu pacatoasa”, nu?

e trecut de 10 si jumatate.

voi incerca “imposibilul”. voi inchide muzica. apoi ma voi convinge sa merg in pat. nu pe canapea ca acolo e TV deschis. pun pariu ca dupa jumatate de ora de stat la cald si orizontal ma voi ridica sa vin in bucatarie, incetisor, “sa nu trezesc casa”, cat sa mai fumez o tigara pe intuneric si sa mai scriu cateva randuri pe un colt de hartie luminat de bricheta. dar macar incerc.

p.s. pentru cine nu a vazut interviul pe care mi l-a luat Chinezu la finalul anului trecut, iata-l aici.

“Alina, tu cand iubesti?”

si somnul nu vine…

de saptamani intregi somnul meu incepe tarziu in noapte, de parca s-ar razbuna Luna in eclipsa pleoapelor mele. adorm ca si cand as fura din timp, din propriul timp, inchid ochii pentru o ora-doua, apoi ii simt deschisi cu vis cu tot inainte sa identific umbre. e toamna de vina, de mod, de loc, de ecou…

in linia secundelor pe care le bate atipic ceainicul-ceas din bucatarie se deseneaza umbre.

alina, tu cand iubesti?” – m-a intrebat in noaptea asta o fata inca neinflorita, suava ca o spuma de lapte.

chiar, alina, tu cand?” – ma intreb amuzata in fata naivitatii si a celui de sus, pe care-l stiu razand strasnic.

imi aprind o tigara si ma uit spre mine, in mine, in toate ale mele pe care le port in chipuri de neinteles dincolo de rama in care ma asez, din cand in cand, cuminte, la pozat.

un om?” – ma gandeam sa intreb…asta mi-a fost prima intrebare in minte…

dar cum sa-i explic fetei de aproape 14 ani ca mi-a venit in minte o minge mica si albastra de cand aveam varsta ei…ca apoi m-am gandit la niste frunze-oglinzi…si la niste petale de cais dintr-o cutie mica…si la un scris de mana…

macar daca m-ar fi intrebat cand ma indragostesc…atunci i-as fi povestit ca pretexte se gasesc tot timpul, ca cei mai frumosi fluturi in stomac i-am primit dintr-o fotografie cand inca nu implinisem 17 ani…iar, daca e sa fie vorba de om, atunci una dintre indragostirile de care-mi pasa suficient de mult incat sa-mi aduc aminte, e cea de cateva zile, pentru un cofetar de pe strada icoanei…vindea baclava si ma uitam de fiecare data la mainile lui, cele mai frumoase maini pe care le-am vazut vreodata.

fluturii mei mor lansand in urma urme mai frumoase decat povestile. fluturii pocnesc a nastere dintr-un miracol care, pe masura ce trece timpul, trebuie sa fie si mai special si mai cizelat si mai intens…de asta nu mai aleg oamenii de o vreme ci, uite, lumina lunii de asta-noapte trecand prin geamul meu sau pamantul de azi in care, afundandu-mi tocul grabit de drumuri, m-a amprentat cochet, cu scartait usor de nisip…

alina, dar tu cand?

si imi dau raspunsul cu sinceritate “nici acum”, asa cum am raspuns si mesajului de pe facebook in noaptea asta.

Cochetarii de 13

uite ca iarasi vin cele 2 zile si jumatate de pauza de lucru (teoretica pauza… ca am de scris si de facut destule). ma zapaceste un pic soarele din ferestre, acum 2 nopti plimbam Bucurestiul la brat si era incredibil de cald ๐Ÿ™‚ , asta-noapte priveam printr-o vitrina de cafenea cum cad picaturile, astazi nu stiu cu ce sa ma imbrac pentru ca voi iesi din munci la o ora intre soare si seara si parca vad ca ma voi intoarce tarziu…

cochetarii … ๐Ÿ™‚

acum am vazut ca e vineri 13 si ma amuz. 13 imi purta noroc pe vremuri cand aveam grija sa vad semnele. acum am grija sa nu le vad, le aman pentru ca mai am ceva de facut, de trait, de ingropat, de ras, de inteles. in aceasta vineri 13 m-am trezit zambind, stiu si ce am visat si am visat al naibii de frumos. parafrazand un prieten “am visat ce merit” ๐Ÿ™‚

abia astept sa plec, sa fac mii de km, sa cant, sa ma musc de ultima falanga a degetului mic ca sa stiu ca-s treaza.

abia astept sa fiu Inima si-atat.

toamna se indragostesc povestile

pe scurt despre ultimele zile

…dar stiu ca au trecut cateva zile fara macar sa deschid pagina de blog…

a fost concertul de iulie, cu strigate-in-soapta (asta am incercat pentru prima data si a fost tare amuzant). nu ne-am manifestat in deplinatatea noastra sonora dar asta nu a fost un lucru rau. multa lume, tare multa, multi prieteni, toti prieteni, eu imaginandu-mi ca-s floarea soarelui cu fluture la purtator. a fost, printre altele, concertul de la care au aparut cele mai multe albume foto pe facebook pentru ca multi prieteni au optat sa-si aduca aparatele de fotografiat (Manuela, Emilia, Dragos, Oana, Lucian). o selectie mica din toate se poate gasi pe pagina oficiala, disponibila si celor care nu au facebook, ca de asta unele lucruri sunt publice ๐Ÿ™‚ (intrati pe link adica)

o secventa pun si aici, ca-mi place sa vad cine a fost cu mine, dincolo de ceea ce ochiul meu poate sa cuprinda de pe scena (desi nici obiectivul nu a reusit sa cuprinda tot din motive de gradina si copaci si…) ๐Ÿ™‚

au fost drumuri si intalniri de “uichend” , cu povesti in fata unui pahar cu vin, acele povesti de adulti care nu sunt deloc comode sufletului, dar care, impartite fiind, usureaza din poveri. am cativa prieteni care poarta tristeti, acele tristeti pe care le stiu atat de bine dar pe care, in cazul meu, alti oameni si mai ales timpul le-au netezit ca pe nisip. ba au mai pus si ceva scoici pe deasupra ๐Ÿ™‚ si au facut castele. si au si desenat. totul e sa treaca timpul pentru ca lucrurile se aleg frumos pentru oamenii frumosi. in fine, degeaba le spun eu asta acum …

a! pentru ca nu v-am povestit demult despre filme: “The Girl”, vi-l recomand daca aveti in cultura voastra cinematografica cel putin doua filme ale lui Alfred Hitchcock. scriu 2 si nu 1 pentru ca s-ar putea sa fi vazut cu siguranta “pasarile”…daca ati continuat inseamna ca regizorul va ramane regizor oricum. legat de seriale, am uitat sa va scriu despre unul dark, productie bbc, care m-a prins tare de tot acum ceva vreme…”Luther” se numeste serialul, daca aveti timp…enjoy it!

revenind la ultimele zile…ce-am mai facut….? a, da! gastronomice (rare si bune): salata de vinete model manole si dulceata de visine (ma mai ridic in timp ce scriu ca sa iau spuma de zahar de deasupra, nu mai are mult oricum) ๐Ÿ™‚

a! am ascultatย  albumul de 2013 al lui Nick Cave…uau! multam de recomandare! ๐Ÿ™‚

da, am dat drumul unui alt fragment din concertul de la excelsior “explica-mi si mie (fix in seara asta)”. cine nu are facebook si nu l-a vazut acolo…iata-l mai jos

ma duc sa termin dulceata pentru ca diseara am program … dar maine vin cu ceva recomandari de concerte si evenimente din perioada urmatoare ๐Ÿ™‚

si iata si muzica de dupa ora 18:00…Gil Scott Heron