doar prostia este pentru totdeauna

iubirea nu e pentru totdeauna. cand intra isi face loc intinzandu-se, dand din coate intre peretii elastici care adapostesc emotiile. castiga de obicei un teritoriu mai mare decat ar avea nevoie. uneori i se toarna in cap complicatii. astea din urma se muleaza pe orice spatiu pe care-l prind liber, sufocand, expulzand in cele din urma locatarul pretios. unii se mira: cum nu mai e? unde a plecat? … neglijand ca fiecare dintre lucrurile care nu aveau ce cauta acolo au fost lasate sa intre de ei insisi. uneori le-au si inghesuit, ca intr-o debara unde arunci repede multe prostioare inainte sa vina musafirii.

iubirea nu e pentru oricine. cea mare, zic. pentru unii e o chestie calduta, confortabila, fara derapaje, obisnuita si ne-clara (iubirile mari sunt intotdeauna limpezi). un individ scos din reperele lui de iubire – ca cea descrisa mai sus – va pluti o vreme, ba chiar va prinde aripi, se va metamorfoza intr-o creatura superba si apoi…un alt poc cu fasait pseudo-dramatic si va reveni in limitele sale de putinta. va reveni sau va reincepe sa caute tot sleitul confort emotional pe care un oarecare i-l poate asigura cu minim de atentie. il va chinui o vreme diferenta, apoi se va incolona, constiincios, in asfalt.

iubirea nu e indecizie, nu e amanare, nu e fuga

iubirea nu vine la pachet pentru doi. ofertele 2 intr-o iubire nu exista. pentru fiecare exista o forma aparte (dupa forma spatiului pe care i-l oferi, spatiu de care scriam mai sus). ca sa ne imaginam un pic, daca iubirea ta e un soim iar iubirea cealalta e un soarece, mai bine zboara ca sigur isi gaseste vreo gaura sa se ascunda (asta ar putea suna pervers chiar:) )

iubirea nu e comunicare. nu sariti! iubirea nu e comunicare din momentul in care iti pui problema ca nu mai comunici si incepi sa iei masuri. 🙂

iubirea nu e pentru totdeauna. amintirea ei ne tine de multe ori impreuna, doi cate doi.

gand la tine

ma gandeam ieri la tine

asa… asezat si linistit

la un moment dat am avut un glob mare deasupra capetelor

mai tii minte?

fericirea a facut “poc” si s-a duuuus

a ramas gandul care ma tine uneori pret de cateva minute fara sa respir

pe urma intra aer muuult muuuult in plamani si zambesc.

ma asteapta drumuri.