Ploaia corporatista

ploaieAm trecut azi prin ploi ca prin mine. In mine-i cald. De asta n-o sa racesc. Mi-am luat umbrela verde. Verde-verde.  A vrut s-o ia si vantul. De cateva ori a reusit. Am ras cu el, cu vantul. Oamenii mari  ma fac sa rad prea putin. Oamenii mari sunt seriosi.  Si eu devin un om serios. Si nu vreau pentru ca a fi om mare ma oboseste si ma face sa vreau sa ma ascund sub patura. Sau sub umbrela. Umbrela mea mica verde-verde.  Azi s-a stricat de vant. Si ce daca? E un schimb valabil: mecanism versus rasete sub ploaie. De una singura. Intr-o intersectie maaaare. Un om mare s-a uitat la mine ca rad si a inceput sa rada si el. Vantul molipseste. Pe seara am mers de doua ori prin ploaie mare. Ca un om mare de mare. Asezata. O fi fost ploaie corporatista, mai stii? Am recitat poezie umbrelei rupta de vant si si-a intarit spitele. Ha! La drumul 2 mi-a intrat apa in bocanci. Ploaie rece, ca un om mare de rece. Ce repede s-a incalzit sub pasii mei! Asa se incalzesc oamenii mari cand ii iau pe drumul meu. Drumul mare din inima mea mica. De fapt nu…cred ca inima mea e elastica. Se intinde cat drumul pe care il fac oamenilor din jur. Umbrela e acum la uscat. Si bocancii. Numai inima mea mai sta in ploaie si rade de nebuna in frig.

Buna dimineata de sambata!

micro-pauza

aici unde sunt…e noapte si ploua. tv-ul e deschis si germania marcheaza gol dupa gol. cina in camera, un e-mail verificat pentru ca trebuie. ies pe balcon sa fumez, iau si aparatul foto….tot ochii raman de baza pentru ce vad in lumina de felinare. e zi de vacanta, vacanta adevarata, care nu inseamna calatorie dintre cele muzicale, substitut minunat de altfel. ma dor picioarele, creierul pare sa intre un pic in amortire…stare standard de care-mi aduc aminte vag. 🙂 ma bantuie ganduri legat de ce ma asteapta acasa, pana maine sper sa adoarma si ele, macar 24 de ore. apoi ma intorc. la naiba, de ce nu exista buton de pauza in clipele masurate de bataile inimii? de rewind n-am nevoie, de forward…doar uneori…

port in noapte imaginea unei casute cu flori albastre, pe care le-am pozat prin gardul cu uluci sparte.

alte-flori-albastre

si hai sa fie si felinarul cu stropi de ploaie

ploaie-cu-felinar

intre timp fulgera pe sus, din cand in cand, ca o gand care tresare prin somn.

Dulceturi si ceai

ceai-si-dulceata

Ceai de iasomie, o gura mica de dulceata proaspata. De visine. Cea de capsuni e deja in borcanase. Visinele de visinata sunt in borcan. Sunt lipicioasa si am degetele dulci, de parca m-as fi gatit cu zahar. Muzica lui Sting. Si cateva bonus-uri.

Maine am concert in parcul Cismigiu. Scena unde se poate sta pe iarba (asta daca n-ar mai ploua). Intrarea din Walter Maracineanu (din apropierea Salii Palatului). De la 17:45 (asa zice programul). De dimineata ma gandesc cu ce ma voi imbraca maine. A! Legat de preocuparile mele cu tinuta de scena, cea mai simpatica faza din turneu legata de vesnica mea intrebare, adresata la un moment dat la sedinta de grup, a fost urmatoarea “– ah…eu cu ce ma imbrac? – sumar“. Cu rasul de rigoare si cu relaxarea instanta. De atunci imi suna asta in cap si rad cu pofta si-mi dau seama ca am nevoie de o instanta superioara care sa decida administrativele astea 🙂

Pot sa scriu discret asa ca-mi place ca ploua sau ca, in fine, e vreme gri? Ca drumurile mi se par mai frumoase? Acum…deh…merg cu metroul, poate de asta nu e diferenta de timp intre destinatii de soare si ploaie. Nu e romantism, e doar racoare de care ma bucur si care-mi face sangele sa circule asa cum trebuie. Sau nu…e si romantism…un pic…mai mult… 🙂 Vad eu maine pe scena, desi deja mi-a incoltit in minte o idee ca sa-mi fie cald…

(dulceata de visine, asa dietetica cum e, e buna buna…)

N-am scris despre turneu decat in metafore. Acum voi mai strecura cateva lucruri “civile” despre fiecare dintre locurile pe unde-am fost.

La Piatra-Neamt am primit un buchet de maci de la Cristi si Iarina, tinut la frigider special, “ca sa tina”. Si un buchet de trandafiri care a rezistat cu succes pe scena. Si am mancat intr-o bodega, pe la 1 dimineata, geniala, cu cel mai bun hrean din viata mea.

La Suceava am dormit intr-o pensiune cu ciresi plini de rod, am vrut sa omor un chelner care a venit dupa 1 ora sa ne anunte ca nu a dat comanda la bucatarie si daca nu ma insel numarul barbatilor prezenti la concert l-a depasit pe cel al femeilor (!)

La Iasi cineva s-a ratacit (nu spui cine), am descoperit un loc cu palarii agatate pe tavan unde poti papa bun si la 2 dimineata, am vazut cele mai frumoase grupuri de fete si femei (numai banchete si nunti in noaptea de sambata) si am dormit intr-o camera…

…intr-o camera identica cu cea de la Botosani 🙂 Mobilier, amplasare, tot. A fost un pic ciudat. Si pana am ajuns acolo a fost un pic ciudat, am luat-o pe un drum alternativ, cu gropi si damburi, dar in sine foarte frumos. Am sarbatorit finalul de mini-turneu cu un “platouas” facut de gazde…slaninuta, carnati de casa, branza, ceapa, rosii….ce festin!!

Mi-e foame, de asta cred ca apar cam mult civilele culinare. 🙂 Trebuie sa intru insa la regim pentru ca cele 5 zile de drum au insemnat un rasfat incredibil si o urmare deloc discreta pe cantar…Noroc ca m-am plimbat marti pana cand am facut febra musculara si s-a injumatatit povara de turneu 🙂

Mai am un pic de ceai, mai aprind o tigara.

Asta-noapte am scris, pagini intregi de caiet, cu foamea cealalta, de stat cu cuvintele in brate. Apoi am luat chitara neagra pe canapea, am redescoperit minunea care se numeste sunet, nu cel stiut, cel inca necunoscut. Mi-au trecut orele cu folos de inima.

Si parca vad ca asa va trece si noaptea asta, pentru ca doar inceputul e greu. “Ce daca” maine e concert? Vin cu degetele murdare de visine si de cerneala 🙂 Ma primiti si asa?

Pentru ca Sting a terminat…

publish

N-am mai avut timp de scris. Nici despre primavara, nici despre “baba mea” de pe 3 martie. De fapt…sincera sa fiu, timp am avut. Chef n-a prea existat. Timpul liber, atat cat a fost, s-a transformat in somn sau in iesiri din casa. Ma misc in reluare. Poate pentru ca, asa zic vocile autorizate, ma apropii de finalul anului meu astrologic. Energii aproape pe zero pana pe 21…

Am primit martisoare frumoase. Cel mai simpatic a fost cel venit de la aproape 400 de km. Surpriza din partea mamei adica. Cu ghiocei din curtea casei in care am copilarit, grasuni si frumos parfumati si care dupa zile bune arata la fel de “fresh”.  Au mai fost si alte surprize (una extrem de neplacuta, dar cumva trebuia sa existe o compensatie pentru tot restul 🙂 ) si alte refugii simpatice in fata ploii si frigului.

Nu regret ca e gri, stiu ca m-as incarca de la soare dar e bine si asa. Bibilesc in tihna lucruri, fara sa vreau sa haladuiesc de dimineata pana seara. E si asta un castig de timp.

Ma imbrac in portocaliu si rosu in ultima vreme sau port cel putin o chestie mica in culorile acestea. Astept ciresele. Am gatit o musaca saptamana trecuta (asta se intampla foarte rar) si am reusit sa o termin dupa 4 zile. Unele lucruri se termina mai greu dar le biruiesc. Din pacate au reinceput atacurile de panica. Primavara e primavara indiferent de termometre. Sau poate nu-i de la asta. Oscilez dimineata intre ceai si cafea pana cand imi pun in cana apa fierbinte, “goala”. O beau imaginandu-mi gusturi. De imaginatie nu duc lipsa, zau! 🙂

Mi-e dor sa plec din Bucuresti. Si nu pot sa plec. Si ma frustrez. As haladui prin Sibiu. M-as reintoarce in Sighisoara, ca tot o aman din 2012. M-as duce si pana la bulgari (stiu eu un loc pustiu) sau in Vama (acum sigur e pustiu) daca nu ar fi atat de frig. Nu am voie sa racesc in perioada asta. Saptamana viitoare, teoretic, se incheie etapa de inregistrari.

Nu reusesc sa citesc nimic de vreo 2 saptamani.

“In rest….tac si ma uit la televizor”

Ascult Maalouf. Astept Dhafer. Ma frec la ochi ca sa scot ceata. Fix acum am zambit. Terapia prin scris functioneaza. Apas butonul “publish”

marti de la 2:00 la 14:00

marti ora 2 dimineata. lucram pentru ca am pierdut 2 zile de munci de Bucuresti datorita plecarii la Sibiu. urasc sa muncesc pentru oameni dezorganizati, haotici, care mai si intorc ce spui ca sa se scoata. de asta prefer eu lucrurile in scris.

dar uneori nu am de ales. si ma enervez. si imi creste pulsul. si am incercat asta-noapte sa fac o pauza ca sa fumez si sa scriu pe blog si sa mi se para ca nu urlu in soapta ca sa nu trezesc casa, blocul, cartierul. n-am reusit.

toti ne dorim sa lucram cu oameni destepti. dar, la naiba, cine sa tina cont de dorinte?

m-a obosit momentul de lucru mai mult decat credeam la finalul unei zile in care drumul de intoarcere a fost lung mai ales de la intrarea in Bucuresti pana acasa. cam inca o jumatate din calatoria Sibiu-Bucuresti.

fiind marti insa…incerc sa ma intorc cu gandul la seara de festival, acolo a fost altceva…a fost mai mult decat bine, a fost cald, a fost frumos, am primit mai mult decat poate merit si multumesc si celor care s-au ocupat sa fiu acolo, si lui Meghi si Claudiu, si celor care au fost in sala de teatru pentru liniste, zambete si empatie. am fost un pitic zambitor si emotionat…sau o Alba-ca-Zapada cu “oh, Doamne, da” pitici… 🙂

acum imi aduc aminte de un moment, dupa ce am parcat in curtea teatrului, unul din momentele de liniste, liniste de duminica, cu drag si dor si soare si acea blandete care ma cuprinde uneori dinauntru inspre afara, de nespus, de nescris.

si a mai fost unul, noaptea, dupa ce am poposit intr-un loc cu jazz in care ne-am lenevit bucuria de dupa recital, cand drumul spre hotel a insemnat mers prin ploaie torentiala…ploaie din burtica de carabus, din ochi de spiridus, din inima…

ca sa fie si ceva vesti proaste, tot de la luni pornire (ce visam eu la fericirea de luni inainte sa plec la Sibiu? ), concertul de la Sinaia s-a…amanat. cica pentru ianuarie. asta ca tot veni vorba de haos…

ramane 16 decembrie si concertul de final de an din Bucuresti, pregatesc ceva, sper sa-mi iasa, inca nu spun nimic … dar voi anunta in curand

marti, aproape 2 dupa-amiaza.

m-ar salva cativa fulgi.

Garana, Sibiu si invitatul de sambata

nu stiu cu ce sa incep…cu drumul superb la Garana si cu “cel mai cel de cer”? cu Sibiul cu ploaie si plimbari? cu Vama Veche de sambata aceasta?

cronologia ma obliga (sau e si ea o scuza)

Garana – primul meu concert pe scena de dupa serpentine. serpentinele sunt importante in ecuatia drumurilor mele pentru ca rezistenta mea are o limita. mai ales dupa ore de drum. aerul de la destinatie mi-a adus relaxarea de care voiam, proba a mers bine, cazarea a insemnat o intreaga cabana pusa la dispozitie, cu vedere in verde-verde. recitalul mi-a adus public frumos, cu reactii imediate, cu acel “nu te-am auzit live pana acum” spus cu bucurie, cu bis si albume vandute, cu emotii convertite in joaca. in plus, ca la orice festival, intalnirea cu oameni care canta si povestile de dupa concert. la categoria organizare, festivalul de la Garana are ingrediente bine integrate si mi-a placut mult sa ma aflu acolo 🙂

un interviu si foto au aparut deja in expresul de banat, nu ma judecati prea aspru nici legat de ce-am spus si nici de expresiile mele faciale care ilustreaza clar ca inca eram in starea de dupa concert, in tot amalgamul de emotii 🙂

Sibiu – Artmania + doua zile de vacanta. am prins doar o zi de festival, a doua in termeni de muzici pe scena mare, penultima in ecuatia de ansamblu a saptamanii sibiene. cand pentru un festival cu capacitate maxima de 10000 de spectatori ai voluntari mai multi decat pentru un, hai sa spunem, rock the city de bucuresti, asta inseamna ca ceva e in regula cu organizatorii. artmania nu e un festival mic, are doar grija la detalii. o singura scapare a fost anul asta in termeni vizibili. din punctul meu de vedere s-au compensat insa lucrurile prin ideea scenei din piata mica. scena pe containere a aratat minunat, a sunat bine si sper ca la anul look-ul industrial sa fie lucrat si mai in detaliu. am avut ocazia sa si urc acolo sus si …uau, ce perspectiva pentru artisti! 🙂

un festival de detaliu e artmania asadar. sper sa gaseasca in continuare resurse si sper sa se adapteze bine unei piete care incepe sa valorizeze din ce in ce mai mult orasele mici sau provincia fara asfalt ca spatii pentru evenimente mari 🙂

atmosferice: ploaia de sambata din Sibiu care a insotit concertul Lacrimosa a fost de fapt o rupere de nori prelungita. a doua zi, la petrecerea de inchidere a festivalului a plouat din nou. ca locuitor al bucurestiului m-am bucurat enorm de racoare, ud si toate ingredientele de care nu m-am plans nici macar in iunie… 🙂 in plus, am cunoscut oameni faini, dedicati, obositi, fericiti…carora le spun felicitari inca o data si in scris pentru lucrurile pe care le-au facut pentru festival.

fiind totusi o calatorie “civila”, pentru mine Sibiul a insemnat plimbari lungi pe stradute, vizita la Brukenthal in toate cotloanele (mai putin biblioteca ce nu e deschisa publicului dar pe care as fi vrut sa o vad ca o “nebun-indragostita” de carti ce sunt), cafeaua buna de la Luciano (unul dintre cele mai bune espresso din Sibiu), muzica, o incercare de karaoke la Bohemian unde MC-ul ar trebui sa fie un pic mai atent cand vine vorba de cei care poposesc acolo si care nu sunt “de-ai casei”, ziduri, imagini, ganduri, somn, rasfat. unul dintre momentele de haz din categoria “d’ale turistilor” ramane totusi acela in care, avand “pofte” culinare chinezesti am intrat pe google sa caut locuri posibile pentru cina…iar cu nasul in telefoane era sa ratam fix restaurantul pe langa care treceam si care corespundea perfect cerintelor 🙂 asadar…open your eyes more than your internet connection! 🙂

drumul spre casa, desi fara tutun din motive de context, a fost suportat cu brio. si cu o farama de ploaie. si cu palaria mea cea noua pusa pe cap din motive de aer conditionat.

ma pregatesc acum de concertul de sambata din Vama Veche. exista mai multe lucruri legate de acest concert care nu corespund show-urilor mele “clasice”:

1. piese necantate in public. sunt cateva mai vechi, cateva foarte noi, oricum neauzite

2. momentele mele in care sunt singura pe scena (nu s-a mai intamplat asta de al naibii de mult timp)

3. invitatul in concert, pe numele lui Berti Barbera 🙂 Da, iata, am anuntat invitatul in concert! Bucurie mare pentru mine si pentru joaca ce-o sa se intample pe scena! 🙂

fiind vorba de 1 an de la concertul in care invitam publicul sa puna intrebari sau sa aiba curiozitati referitoare la viata mea cu totul, acest lucru se va intampla din nou sambata aceasta 🙂 si tot la Papa la Soni.

ioi, ca mult am scris… 🙂

plecaciune si drag!

alina manole

Fuga civila la Sibiu

Mi-era dor de Sibiu, oftam pe facebook (mi se parea ca degeaba), niste prieteni au avut drum de o zi pana acolo, m-am asezat cuminte pe bancheta din spate, nu am cerut pauza de cafea de pe malul Oltului ca oamenii aveau treaba si ora de ajuns, la 10:30 eram in Piata Mica la cafea si soare. Ioooi! 🙂 Asa frumos! Cald cat trebuie, rafale de vant din cand in cand, o ploaie zdravana dupa-amiaza, plimbare pe stradute, fotografii, cateva magazine mici-mici vizitate pentru aer nu pentru cumparaturi, o masa senzationala undeva la limita dintre gastronomia germana si cea romaneasca (Hermania), un exercitiu de zambet continuu, o reintalnire la Atrium cu Carmen, om drag si frumos, vazut pregatiri de raliu cu steaguri (si cu un pic de imaginatie si pregatirile pentru Artmania, unde ma bate gandul sa fug un pic), un cuib de berze pe care n-am mai apucat sa le fotografiez, inca o plimbare cu privit oameni in ochi si apoi…drumul spre casa, dintr-o singura pedala de acceleratie si eu profitand un pic de locul meu in masina ca sa adorm o ora.

Cand am ajuns acasa mi s-a parut ca am plecat de cel putin 2 zile, asa eram de incarcata de imagini, de soare, de ploaie, de locul de care ma leaga niste amintiri si vechi si noi…

Acum voi recunoaste ca mi-e dor de Sighisoara, pentru ca poate mi se implineste si dorinta de a ma calatori acolo peste putin timp 🙂

Am facut fotografii si cu aparatul meu si cu un aparat de imprumut (sectiunea ploaie) pe care le puteti vedea intrand pe linkul asta: O fuga civila in Sibiu

Legat de calatorii ce stiu pentru urmatoarea perioada, muzical, nu “civil”, are legatura cu Vama Veche si cu Garana. Festivalul Folk You! Florian Pittis si Semenic Fest sunt cele doua festivaluri de la inceputul lunii august unde voi ajunge cu muzica mea. Si daca la Folk You e a 7-a aparitie, la Garana e prima oara cand ajung si mi-era dor de locul acela pe care il stiu din 1998…eh…ce vremuri… 😀

recomandari muzicale

Pana sa va anunt de vreo jucarie marca manole, va anunt cateva evenimente pe care nu ar fi rau sa le luati in calcul cand vine vorba de petrecut frumos timpul liber.

1. concert Taxi la Arenele Romane, Bucuresti – joi, 6 iunie. vin si copiii Danei Dorian, asta inseamna ca se canta, nu se mimeaza. preventiv imi voi lua pelerina de ploaie.

2. concert Timpuri Noi in Puzzle (piata Victoriei, Bucuresti) – sambata, 8 iunie. probabil va fi iarasi un concert de 3 ore, daca e sa ma iau dupa timpul de scena al trupei din ultimul an. cu atmosfera potrivita poate se bate recordul. pelerina de la taxi nu-mi trebuie in acest caz 🙂

duminica aveti “liber” de petrecut dupa-amiaza dupa cum doriti, asta daca petreceti asa cum trebuie in zilele dinainte.

saptamana viitoare e concert butterflies in my stomach in bucuresti, cautati si aflati unde si cum 🙂

pentru 18 iunie e anunta un show foarte fain in silver church daca va place genul: akua naru.

si gata, sper sa ne regasim macar la unul dintre concerte 🙂

ploaie si vesti rock, blues si folk-jazz

ploaia inventeaza poeti, hraneste muzicieni, imbata tristeti. si mai e si luni, a trebuit sa ies pe strazi in loc sa ma rasfat intr-un pat cald.  una dintre reprizele de ploaie m-a prins din plin, am alergat pana la metrou, mi-am acoperit capul cu esarfa de la gat, s-a incarcat cu apa aproape imediat. un pic radeam in sinea mea, e prima ploaie de toamna veritabila, am sarit prin balti, am scos limba, mi-a plouat in ochiul drept, chestii marunte si simpatice dar care pentru sensibilitatile mele amigdalitice sunt …”perfecte”…

acum in casa e frig, caloriferele sunt reci. administratia blocului se bazeaza prea mult pe incalzirea vremii, prognozata peste cateva zile. i-am luat lui dodo haina pentru catei (sssst!) ca sa-l protejez cat de cat pentru ca e cam bolnav…

s-a confirmat faptul ca pe 17 noiembrie voi fi prezenta la festivalul ziua de maine de la Alba Iulia. recitalul meu il va preceda pe cel al lui Alexandru Andries…si uite cum zambesc deja pentru faptul ca pornesc la drum. si vom ajunge si alte locuri frumoase, nu le dezvalui pe toate inca. ce pot spune e ca vor fi cateva zile de drum, peste o mie de km petrecuti in compania prietenilor cu care ma vedeti si pe scena, Adi si Teddy, si ca da, ca orice calatorie, va exista un special de inima si gand.

in categoria “alte vesti” se pare ca zvonul legat de cristi minculescu si noua sa trupa harap-alb s-a confirmat…daca prin confirmare intelegem stirea difuzata la antena 1 in programul de stiri si preluata de pe site-uri ddedicate….

o alta veste care mi-a ajuns pe la urechi e debutul unor seri de blues in clubul Fabrica. din 2 in 2 saptamani se vor intampla acolo seri/nopti de blues, cu trupa stormy tuesday. nu ma intrebati cine face parte din trupa 🙂 vor fi niste nume acolo, numai bune de pus la urechi sa nu inghete de frigul de dupa peretii “fabricii”. maine e prima sesiune blues. cum eu am aflat abia acum (nu ma laud, doar sunt un om atent) inseamna ca stirea a fost ciudat difuzata sau incomplet scrisa. in categoria difuzari se sta bine insa, am verificat 🙂 reproduc insa un pic prezentarea evenimentului “Concept – Stormy Tuesday Nights – Motto: “Vino cu tine” – Fabrica Pub – jos – Ora – 21:00 – Frecventa – din doua in doua marti – Nume trupa – Stormy Tuesday (Blues-Rock) (+ invitati pentru Jam Session)- Intrare libera – urna cu donatii pentru artisti (platesti la sfarsit daca ti-a placut), – data: 30 octombrie” … hmmm

in pofida aceste prezentari am de gand sa ma calatoresc un pic pana la fatza locului sa vaz ce se intampla 🙂

asta daca trec noaptea cu frig cu tot 🙂

si, pentru ca spuneam la inceput ca ploaia inventeaza poeti, la mine cred ca ropotul a ajuns astazi fix cat pentru a scrie pe blog 😀

“sharing”-ul prin beton

iarasi am adormit cu greu asta-noapte, pe la 4 inca citeam fel de fel de prostioare pe net, culcusita in pat si incercand sa ignor certurile vecinilor de sus, cu plans si scene dramatice. viata intre betoane inseamna “sharing” aproape pentru orice, de la stranutul din baie pana la (si mai ales) crize nervoase. pe bune ca ii compatimesc…si nici macar nu ma mai deranjeaza zgomotul. am o senzatie de parere de rau si atat.

ieri am mers un pic prin ploaie, fara accesorii, pe sub copaci, catinel asa…n-am gandit nimic, toata energia mi-am concentrat-o pe simturi. o bucurie mica si necesara. e o perioada agitata, am multe pe cap si multe de facut…singura nebunie e fuga mea la cluj si cantatul de una singura.

vineri e concertul BiMS la clubul taranului. piesa lor, “tricoul”, a fost pe locul 1 la guerilla, apoi a coborit un pic, acum iarasi urca spre 1. e meritul piesei si a celor care au urechi de auzit si gand bun de votat 🙂

sambata la music hall e concertul lui adrian berinde. masa e rezervata, starea de muzica exista,  prieteni faini or sa fie. duminica il vor vedea clujenii in diesel club…adica va canta “acasa” 🙂

pentru zilele urmatoare s-a anuntat mai mult soare…daca iarasi cand ajung la cluj e frig, inseamna ca ceva nu-i bine 🙂 oricum, pentru bucuresti…sa vina caldurile cele mari! am aer conditionat, m-am scos! numai creierul si sufletul sa-mi fie functionale, ceea ce va doresc si voua.

inca ceva, o recomandare de lectura, mai mult sau mai putin astro-poetica, semnata Vanda

ce putin mai e pana la concertul Sting…

And this river’s done running
And my time will come soon
Carried to the great ocean
By the drag of the moon