o recomandare – Pi unu hiru di lana

azi indraznesc si prind curaj sa scot nasuc din casa (“nasuc” e alint absolut necesar cand vine vorba sa-mi dau curaj de una singura). voi avea si ajutoare de nadejde care, in caz ca ma clatin cu carjele cele doua, sa ma prinda inainte sa fac poc (iarasi ma alint, repet, este absolut necesar).

si nu pentru ca as fi stat de prea mult in casa fara sa ies pe la vreun concert, voi scrie ca mi-e dor de un loc unde sa ma gazduiesc confortabil si sa ascult muzica buna. fix asa cum s-a intamplat la green hours, la concertul kusak&naidin.

cum voi sunteti mai deplasabili, mai ales cei din bucuresti, o sa va anunt de o manifestare cu gust bun care se va intampla zilele urmatoare in locul despre care am mai scris, “la copac” pe numele lui. manifestarea poarta denumirea “Pi unu hiru di lână – Memorie și meșteșug aromânesc La Copac“.

programul suna cam asa:

Sâmbătă 21 iulie
Începând cu ora 16:00
Atelier meșteșuguri
Atelier culinar: plăcinte la cuptor
Atelier de dansuri
Proiecție filme documentare:

Duminică 22 iulie
Începând cu ora 12:00
Atelier culinar: gătit în curte la ceaun
Atelier meșteșuguri
Atelier culinar: plăcinte la cuptor
Atelier de dansuri

Concert Marius Batu

imi doresc mult sa ajung, sper sa si reusesc. daca nu, cand muscati din placinte sa va ganditi si la mine o secunda. (asta mi-ar prinde mai bine pentru silueta, ce-i drept, dar raman o gurmanda…)

va las cu o piesa din folclorul aroman, cu parfum adunat in 50 de ani.

din ziua cand vine mama

din ziua in care mama vine la mine, din gentile ei multe si grele se revarsa spiritul craciunului. nu stiu cum le potriveste ea pe toate, dar din fel de fel de buzunare ies arome, siropuri, prafuri frumos mirositoare.  o data cu venirea mamei se activeaza si ideea de planificare. numai ca de data asta e vorba de planificare a bunatatilor 🙂 turtele traditionale (un foietaj cu nuci si zahar si sirop, moldovenesc si special pentru seara de ajun), cozonacii, placintele “poale-n brau” – toate au un “timing” al lor, un anumit ceas sau o anumita zi de pregatire.

imi pregatesc narile pentru experienta cuptorului in fierbinteala caruia se nasc minunile culinare. evident, imi pregatesc si mainile pentru framantatul de cozonaci, dar asta e alta discutie.

tot din ziua in care mama vine, trebuie sa revin la un program mai normal de somn…cat de cat. nu de alta, dar cand dormi pana mai tarziu si te trezesti si mama deja a facut ceva treburi definite initial ca fiind comune…ai asa o jena ancestrala 🙂

imi incep vacanta in caldura si iubire din cele care nu pun conditii. mi-ar fi placut sa avem o familie mai mare, sa ne adunam de Craciun cu totii, dar chiar si asa, intr-un fel, ii aducem pe toti la masa, prin gand, prin povesti, prin amintiri.

va doresc (deocamdata) pregatiri de Craciun cu zambet si armonie!