vremea piersicilor

am avut concertul de joi, am avut reactiile de dupa (o parte din ele pe FB), am avut zile de “uichend” pline de evenimente, locuri si oameni. cele ce pot fi spuse sunt momentele de sambata cand, dupa ce am fost la un spectacol cu copii si chitari in gradina icoanei (fani de-ai mei, simpatici foc si pe care ii iubesc eu tare-tare), am mers in piata enescu la spectacolul Compagnie Off – Paraboles – un show de proiectii, muzica live si dans absolut special. am pornit apoi intr-o mare de oameni pe calea victoriei, insotind o parada de costume simpatice, apoi am vazut spectacolul LUCE by Theater Tol la universitate. pentru vreo 3 ore am simtit ca bucurestiul are un aer aparte, de Capitala. intelegeti voi ce vreau sa spun.

duminica (si asta pot spune 🙂 ) am petrecut ploaia torentiala “la copac”, cu o mana de oameni zdravan de frumosi, vorbind despre bucuriile acelea mici care vin doar din gestul de a “impartasi”, cu cineva care intelege, si bucuria, si nimicul. cine se aseamana se aduna, asta e un adevar si gata. 🙂

ca in orice luni, am entuziasm destul cat sa incep lucruri. saptamana aceasta vom pregati “ceva” despre care va voi spune in curand. va fi o surpriza si…nu una muzicala. considerati buzduganul aruncat, bine? 🙂

va las cu una din piesele “acelea”, care-mi plac mie mult de tot. am primit-o in dar acum ceva ani si ma bucur de ea ca, uite, tocmai s-a copt 🙂

am o stare.

Luna e de vina. evident, doar nu era sa spun ca eu, ca cealalta, ca asta, ca dincolo.

imi doresc o zi, o singura zi, fara griji. in care sa musti, ca dintr-o piersica mare si coapta, din timp si iubire.

asta ascult acum, un blazzaj vechi cu versuri de nichita.

“Noaptea asta de gânduri
Se lasă pe mine deasă
N-am spălat-o nici cu soare
N-am spălat-o nici cu lună”

(Nichita Stanescu)