Posted on

parfumul galben de duminica

in ultima vreme am scris doar despre muzica sau culinare, desi fie m-am calatorit, fie am avut iesiri de spectator simpatice. nu e bine. va trebui sa reincep sa scriu despre toate lucrurile pe care le vorbesc cu prietenii, la un pahar de apa minerala…

astazi insa…nu. ca nu ma pot abtine. pentru ca mi-au dat activitate. pentru ca m-au pus la munca. pentru ca mi-au dat de lucru. absolut minunat 🙂

ieri au poposit la mine doi dintre cei mai dragi prieteni ai mei, Laura si Marius. de o vreme incoace sunt fermieri. au lasat birourile pentru pamant si, desi nu le este usor sau comod, au o energie si o lumina incredibila de cand cu schimbarea de perspectiva. muncesc mult dar au bucurie de viata. cel putin asa ii vad de o vreme, asa i-am vazut si ieri cand au venit cu bratele pline de fructe din livada proprie. da, au si livada. cu caisi, piersici, nectarini si alte bunatati de pomi. crescuti frumos si cu grija. nu, livada lor nu are fructe de plastic, are rodul acela pe care il stii din copilarie, gustos, parfumat, indulcit de soare si dragoste. m-as bucura, din perspectiva asta, sa se faca pelerinaj catre livada lor, la 1 ora si un pic de Bucuresti, ca multi dintre cei pe care ii stiu sa ia de acolo ce pap eu de 2 zile…si n-am voie sa pap 🙂

revenind insa la orele de acum, prietenii acestia m-au pus la treaba. 🙂 pentru ca nu au adus si ei, ca oamenii normali, 2-3 caise. neah!! cand am spus “brate pline”…asta a inclus si perechile lor si a mea si cele 4 labute ale lui dodo. plus alti prieteni carora le-am distribuit cu bucurie darul galben-roasiatic.

si iata-ma astazi facand gem de caise…pazit cu strasnicie sa nu se lipeasca de fundul oalei de dulceata (adica scriu o fraza si ma ridic de pe scaun). jucaria culinara e fara zahar (cu un pic de indulcitor, pentru psihic, nu pentru papile). sa mai spun ca m-am fript, intrucat amestecul bolboroseste pe limba lui parfumata si picaturi vor sa ajunga si pe maieu, degete si nas? 🙂

a! cum a avut doua tipuri de caise: unele mari si unele foarte mari, mi-am ingaduit sa fac un gem combinat din cele doua soiuri, pastrand insa pentru inca un rasfat cateva caise din cele uriase…

va las cu poze. doua la numar. uneori regret ca nu stiu mai multe despre fotografie, astfel incat sa cuprind intro imagine tot ceea ce si ochii mei vad… 🙂

caise
Nu, astea nu-s piersici, sunt caise uriase 🙂
gem-de-caise
Caise pentru iarna ce va veni 🙂

a! dodo e in sufragerie, la adapost de caldura, somnolind a lene….iar restul casei doarme parca si mai bine in parfum de galben de duminica 🙂

dodo
Dodo 🙂
Posted on

cadouri nepotrivite si stressul asociat

cu siguranta vi s-a intamplat sa primiti intr-un context aniversar un cadou complet nepotrivit. ati fost invatati acasa sa va purtati frumos? si eu! sunteti extrem de expresivi? ooo….da…si eu! 🙂

am o problema. cand cadoul primit nu corespunde nici asteptarilor (care asteptari sunt dezvaluite – zic eu – cu cel putin cateva zile inainte de eveniment prin tot felul de hinturi) sau este la polul opus al nevoilor, dorintelor si bucuriilor mele mici (cand motivul de sarbatoare nu e unul fundamental) …apare o situatie ciudata. ma bucur oricum de cadou, oricare ar fi acela, dar se vede ca nu ma bucur total. de aici incep problemele 🙂 cel care ofera cadoul se simte aiurea. eu incerc sa-l conving ca a facut un cadou foarte dragut. probabil ca ochii mei spun altceva, ca altfel nu-mi explic cum de se prinde (eu zambesc cu gura pana la urechi oricum). cand chiar nu mai am cale de intors…imbrac cu o gluma adevarul: da, nu e un cadou potrivit, dar ii voi gasi o utilitate 🙂

printre cele mai nepotrivite cadouri pe care le-am primit au fost asa:

– “iubita, n-am avut timp” – s-a intamplat o singura data si nu de ziua mea (macar atat!), aveam mai multa rabdare la varsta la care am auzit asta (tinerete, deh) dar dezamagirea a fost crunta. sfat: daca nu ai avut timp de cumparaturi scrie o scrisoare 🙂

– un inel cu atat de multe pietricele incat mi s-au strepezit dintii instant – noroc ca a putut fi schimbat intr-unul de bun gust 🙂 sfat: uita-te la ce inele poarta si te prinzi de stil…asta daca stii marimea potrivita a degetelelor…

– o carte de bricolaj – nu am primit-o din partea unui barbat ci din partea mamei lui – au trecut destul de multi ani, inca nu am inteles cadoul cu pricina; l-am pastrat insa, de aduceri aminte 🙂 masina de cusut nu 🙂

– o manusa de bucatarie – primita cu ani in urma de la niste prieteni. desi avea legatura cu pasiunea mea pentru gatit, a fost cam ciudat sa vad manusa… mi-ar fi placut un sort de bucatarie vintage-style 🙂

– un parfum al-carui-nume-nici-nu-mai-conteaza – alegerea parfumului drept cadou inseamna sa cunosti foarte bine destinatarul; e un cadou care tine de atat de multi factori, dintre care mentionez doar doi: “piele” si “stil” 🙂

cam asta ar fi lista. nu e mare, mi-au ramas in minte reactia mea si momentele in care incercam sa “impac” lucrurile (da, imi place, e frumos etc) 🙂 uneori mai abrupt alteori mai diplomat. mi-au ramas in minte si pentru ca mi-a fost ciuda pe mine ca nu pot sa ma ascund perfect. expresivitate, asta e cheia! 🙂

cele mai frumoase cadouri? sunt toate celelalte pe care le-am primit: de la doua randuri scrise pe un servetel cu toata dragostea, jucarii minuscule sau flori pana la cele atat de scumpe incat initial m-am enervat ca le primesc din grija pentru bugetul celui/celor care l-au facut.

de curand am primit un cadou atipic, superb. ca o poveste. pentru o poveste. dar despre asta altadata 🙂

daca sarbatoriti aceasta zi, atunci sa va mearga bine! daca refuzati pretextul de celebrare pentru ca iubiti in fiecare moment…atunci sa va bucurati de ziua asta ca si cand e una dintre multele la fel de frumoase si de iubitoare. oricum ar fi, sa aveti grija de Luna voastra Patrata 🙂

Posted on

despre gari

uitasem ca am crescut pe langa o gara, uitasem mirosul de pacura, mersul in balans pe sina dezafectata, lumea cu griji si treaba, “asta e trenul de craiova?”, uitasem pana si cum arata un “nas” sau cum suna fluierul de plecare. mergeam cu trenul foarte des, ca tot studentul venit din provincie, apoi ca tot studentul la sociologie trimis pe teren cu chestionare. apoi a venit masina, confortul de sosea.

am calatorit de curand cu trenul. pot sa spun “cu al doilea tren” intrucat cel in care credeam ca ma voi urca a plecat din gara fara mine…si dupa ce m-am “botoshit” am aflat ca aveam de calatorit cu altul, de la un alt peron… 🙂 pana sa urc insa am stat in gara si mi-am amintit cumva toata emotia. prezentul : cersetori, calatori in costum, copii, papornite, genti de laptop…o aglomeratie pestrita. nimic nou. s-au imbulzit amintiri. si linii lungi…

s-au schimbat cusetele, s-au schimbat scaunele, biletele arata altfel, nu se mai fumeaza…si am observat asta in timp ce zambeam un pic tamp asa uitandu-ma pe geam la toamna inca verde. si am mers catre un loc pe care ajunsesem sa nu-l mai plac dintr-o prostie, ca toate prostiile in care ajungi sa crezi doar pentru ca iti sunt de neinteles.

la intoarcere a fost si mai bine…am schimbat trenuri, am poposit inca intr-o gara, scorojita si amara, unde am fumat, evident, si am baut ceai bun de rasfat si m-am incarcat cu toata energia milioanelor de oameni care adunati in pumn de decentii au dat parfum unui ciment cu suierat de plecare.

unele drumuri sunt asa cum trebuie, cu liniste, cu caldura, cu ras, cu inima, cu sinceritate.

evident va las cu Sting

p.s. maine plec, cu masina de data asta, catre alba si cluj ne vedem acolo! 🙂

Posted on

fiecare e buricul pamantului

mi-a trecut prin minte la un moment dat ca daca ar fi sa ninga, pe 21 ianuarie ar fi cel mai potrivit. la un moment dat mi-a trecut prin cap si ca exista un motiv, atat de intim legat de mine, pentru care zapada din bucuresti s-a lasat asteptata, pentru care “iarna tot nu mai venea“.

sa aprindem luminitele, cele de craciun, fara brad de data asta. sa aprindem si o lumanare parfumata (da, stiu, noxe multe intr-o camera cu geamul inchis, but who cares?!). sa activam toate instrumentele de masurare a ninsorii. sa ne bucuram ca suntem cum suntem, sa ne pipaim un pic Inauntrul, sa ne uitam un pic in sus cat sa ne intre fulgi in ochi si sa ne scuzam asa incercarea de lacrimi. sa cautam acel motiv personal pentru care ninge astazi, fix astazi, in bucuresti. sa fim cum meritam sa fim, fiecare buricul pamantului 🙂

Posted on

sezonul mulsului de soare

in zorii calmi ai inceputului de soare

cu fluture pe coapsă
preling pe lângă tine un parfum de aşternut copt
îmbrăţişările nu mai erup doar se răsfaţă
aş culege din pom amintirea noastră
înainte ca frunzele să se usuce în devălmăşia nopţilor

n-am amintiri cu tine de-nghiţit cu lacrimi ca pe cortizoane
n-am nici curaj să-nnot printre caracatiţe oarbe trimise ca soli
de trecutele ispite neresemnate
te caut calm prin paturi de provincie să te întreb unde sunt atmosferele dragostei
cine le-a corupt şi le-a pus pe şina de tren înainte ca ultima lumânare să se stingă

răspund la chemarea ta din pat
eu încă la fereastră
ne mai luăm o dată în braţe
aşteptând să înceapă sezonul mulsului de soare

Posted on

o chestie de atitudine

nu-s fan ghiocei. o fi o chestie de atitudine. cupa de floare prea se inclina, prea are nevoie de sprijin ca sa supravietuiasca. pe cat de rezistente sunt floricelele astea, de ies din pamant cand e inca iarna, pe atat de triste sunt dupa lupta cu pamantul. sfortarea de inceput, cea care le inalta, e miraculoasa…da’ apoi? capul se pleaca. (m-as putea gandi si la o rugaciune, dar … nu azi.)

sunt oameni care dupa ce lupta mult ingenuncheaza obositi, prea obositi de eforturile de inaltare. poate pentru ca nu a fost timpul potrivit pentru ei sa rasara sau e vorba de structura pur si simplu?

raman la garoafele mele, superbe, senzuale, care neavand parfum de la mama natura pot dobandi acel parfum pe care ti-l doresti, imaginezi, amintesti

consideratiile mele de azi pot fi puse pe seama consumului de propolis 😀

ne vedem maine